Militaria ca meserie.
Pe vremuri militarii aveau toata compasiunea mea. Serviciul militar era obligatoriu, toti tinerii care implineau 20 de ani trebuiau sa faca armata. La inundatii la cutremur si in toate catastrofele militarii erau primii scosi la munca. Militarii erau folositi in constructii, pe ogoare, si in mai toate situatiile de urgente. Ei erau obligati sa execute ordinele pe care le primeau.
Fiind democratie s-a abrogat obligativitatea militariei. Militaria s-a transformat intr-o meserie, o meserie mult mai bine platita decat altele, in concordanta cu riscurile.
In armata se angajeaza cine vrea, cine are spirit de aventura, cine suporta disciplina militara, si mai ales cei care vor sa castige mai multi bani.
Cei mai multi sau chiar toti militarii viseaza sa ajunga in acele tari unde sant lupte. De ce? Pentru bani, in 2-3 stagii petrecute in teatrele operationale un angajat militar reuseste sa-si cumpere o locuinta, cel putin asa declarau unii carora li sa luat interviu.
Dar ca sa fii militar iti asumi si niste riscuri. Nimeni nu iti garanteaza ca la sfarsitul stagiului te vei intoarce. Aceste risuri sant asumate de cei care se angajeaza in armata sau cel putin asa ar trebui sa fie.
E o tragedie cand moare un om, indiferent ca moare de batranete, de boala, in accident, sau in lupta, familia traieste o drama in toate cazurile.
A mai murit un militar roman in Afganistan, au spus la stiri despre moartea lui o sa arate si de la inmormantare. De ce e asa de importanta aceasta stire, mor zilnic oameni pe care nu ii pomeneste nici un post tv?
Toata compasiunea mea pentru familie. Dar de ce sa ma intereseze pe mine moartea lui mai mult decat al altuia?
Sa nu uitam ca romanul a fost strainul care nu avea ce cauta pe acel pamant. Nu are scuza ca isi apara pamantul stramosesc. Romanul este agresorul. Romanul lupta pentru bani si nu manat de patriotism, romanul este invadatorul. Romanul cand a plecat in acea tara si-a asumat niste riscuri pentru bani. Sant mercenari care lupta pe pamant strain.
Asa ca hai sa nu mai facem o tragedie nationala. Sa nu uitam ca romanii sant agresorii alaturi de americani si alte natiuni care mai sant pe acolo. Afganii sant cei care se apara si folosesc tot ce pot, sant de condamnat? Nu cred.
Cei mai multi sau chiar toti militarii viseaza sa ajunga in acele tari unde sant lupte. De ce? Pentru bani, in 2-3 stagii petrecute in teatrele operationale un angajat militar reuseste sa-si cumpere o locuinta, cel putin asa declarau unii carora li sa luat interviu.
Dar ca sa fii militar iti asumi si niste riscuri. Nimeni nu iti garanteaza ca la sfarsitul stagiului te vei intoarce. Aceste risuri sant asumate de cei care se angajeaza in armata sau cel putin asa ar trebui sa fie.
E o tragedie cand moare un om, indiferent ca moare de batranete, de boala, in accident, sau in lupta, familia traieste o drama in toate cazurile.
A mai murit un militar roman in Afganistan, au spus la stiri despre moartea lui o sa arate si de la inmormantare. De ce e asa de importanta aceasta stire, mor zilnic oameni pe care nu ii pomeneste nici un post tv?
Toata compasiunea mea pentru familie. Dar de ce sa ma intereseze pe mine moartea lui mai mult decat al altuia?
Sa nu uitam ca romanul a fost strainul care nu avea ce cauta pe acel pamant. Nu are scuza ca isi apara pamantul stramosesc. Romanul este agresorul. Romanul lupta pentru bani si nu manat de patriotism, romanul este invadatorul. Romanul cand a plecat in acea tara si-a asumat niste riscuri pentru bani. Sant mercenari care lupta pe pamant strain.
Asa ca hai sa nu mai facem o tragedie nationala. Sa nu uitam ca romanii sant agresorii alaturi de americani si alte natiuni care mai sant pe acolo. Afganii sant cei care se apara si folosesc tot ce pot, sant de condamnat? Nu cred.
0 comentarii: