Avatar a facut deja istorie, la mai putin de trei luni de la lansare. Personajele filmului lui James Cameron au devenit peste noapte modele si icoane pentru fanii din toata lumea. S-a creat o adevarata isterie (am scris despre asta aici) in jurul povestii, a personajelor si a lumii fantastice in care se desfasoara evenimentele.
Dar cum ar fi aratat Avatar daca ar fi avut parte de alti actori in rolurile principale? Ia vedeti mai jos cateva exemple:
In ultima vreme ma uit la tot felul de documentare pe Internet. Pe site-ul Top Documentary Films sunt o multime de filme documentare pe care le puteti urmari in intregime, gratis, din pacate, fara subtitrare (doar pentru cei ce inteleg limba engleza).
Ieri am vazut un documentar care m-a pus pe ganduri. Este vorba despreHIV = AIDS, Fact or Fraud?, care trateaza un subiect sensibil, si anume legatura dintre virusul HIV si SIDA. Pe scurt, documentarul ridica semne de intrebare asupra veridicitatii afirmatiei ca SIDA este produsa de HIV si acuza autoritatile si mai multe institute de cercetare, precum si mass-media mainstream de faptul ca perpetueaza o minciuna si aloca fonduri pentru cercetari si producerea de medicamente inutile.
Initial, mai ales ca nu am auzit de aceasta teorie pana acum, am crezut ca e vorba despre ceva gen teoria conspiratiei, o adunatura de oameni care chestioneaza orice si vad "oameni in negru" peste tot. Dar cautand pe net mai multe informatii mi-am dat seama ca, de fapt, acesti oameni care contesta teoria oficiala HIV-SIDA sunt reputati oameni de stiinta, virusologi, bacteriologi, medici etc. care nu vor sa intre in linia oficiala dictata in principal de guvernul SUA si marile corporatii farmaceutice si de cercetare. Mai mult, am aflat ca sunt multe materiale aflate la dispozitie pentru ca noi sa studiem aceasta problema si sa tragem singuri concluziile. Exista carti, site-uri web, articole in reviste de specialitate si mai multe filme documentare care ridica aceeasi problema: minciuna ce ne-o toarna guvernele si institutiile de cercetare si mass-media cu privire la cauza si tratamentul SIDA.
Pe scurt, documentarul HIV = AIDS, Fact or Fraud?demonstreaza ca teoria oficiala cu privire la SIDA este gresita si ca efortul care se pune astazi in a gasi un leac impotriva acestei boli teribile este directionat gresit. Din 1984, de cand dr. Gallo si, pe atunci secretara de la sanatate a guvernului SUA, d-na Heckler au anuntat descoperirea virusului care cauzeaza SIDA - HIV - sute de milioane de dolari au curs garla catre institutele de cercetare si companiile farmaceutice, toate concentrandu-si resursele pentru a gasi un vaccin sau un leac care sa impiedice HIV sa cauzeze SIDA. Cand de fapt, intre HIV si SIDA nu exista o relatie de cauzalitate, ci una de corelatie. Cu alte cuvinte, oamenii care se opun teoriei oficiale sustin ca SIDA nu este cauzata de HIV, ci intre cele doua exista doar o corelatie. Nu toti oamenii care sunt pozitivi HIV contacteaza SIDA. Am zice ca aceia sunt norocosi, se mai intampla. Dar cum e cu cei care au SIDA, fara a fi pozitivi HIV? Daca virusul HIV este raspunzator pentru SIDA acest lucru ar fi imposibil.
Desi imediat dupa anii 80, cand a avut loc o explozie a cazurilor de imbolnavire cu SIDA, se astepta o adevarata epidemie care sa cuprinda lumea intreaga, s-a constatat ca, de fapt, SIDA afecteaza cu regularitate doar anumite categorii de oameni (considerate de risc), si anume: barbatii homosexuali, consumatorii de droguri injectabile si bolnavii de hemofilie. Doar 3% din totalul bolnavilor de SIDA nu fac parte din aceste categorii de risc.
In plus, Peter Duesberg, profesor la Universitatea Berkley-California afirma ca ceea ce in Africa este numita SIDA este cu totul alta boala decat SIDA din tarile civilizate. In timp ce SIDA din SUA, Europa (statele civilizate) afecteaza in proportie de 90% barbatii, SIDA din Africa afecteaza in mod egal femeile si barbatii, iar Duesberg crede ca sunt diagnosticate ca SIDA o serie de simptome si boli cauzate, de fapt, de nivelul scazut de trai, proasta alimentatie, lipsa igienei si altele asemenea, fiind vorba de o cu totul alta boala (sau mai multe boli) decat SIDA.
Tot Duesberg este acela care arata ca ar trebui sa ne uitam la adevarata cauza a bolii SIDA si anume la stilul de viata al categoriilor de risc. El sustine ca SIDA este cauzata mai degraba de consumul de droguri injectabile (de catre dependentii de droguri) si de droguri inhalante (folosite in special de catre homosexuali) cunoscute ca imuno-reprimatoare (imunosuppressive). De fapt, Duesberg afirma ca cercetarea cauzelor SIDA a fost canalizata intr-o directie gresita si ca oficial se doreste pastrarea acestei directii si respingerea altor ipoteze care ar putea duce intradevar la gasirea cauzelor - si de aici a leacului - SIDA.
Dar de ce nu ar dori guvernele, institutele de cercetare si companiile farmaceutice sa gaseasca cauza reala a SIDA? Simplu! pentru ca aici sunt implicati foarte multi bani. Pentru ca ar costa foarte mult o schimbare a doctrinei si, deci, a felului in care este abordata SIDA. Dr. Frank Buianouckas pune problema intr-un fel cinic: "Daca HIV e sa cauzeze ceva, atunci cu siguranta cauzeaza strangeri de fonduri". Mai mult, tratamentul general acceptat astazi impotriva HIV, asa-zisul AZT (azidothymidine, un compus anti-retroviral) facemai mult rau decat bine (sustine Duesberg), dar produce anual milioane pentru compania care l-a dezvoltat si patentat, Burroughs Wellcome Co.
In general nu sunt fan al teoriilor conspirationiste. Nu sunt convinsa ca masonii ne sufla in ceafa si nici ca guvernele statelor conducatoare ale lumii si-au pus in gand sa distruga omenirea asa cum o stim noi astazi. Am cunoscut persoane care credeau asta din tot sufletul si asta ii impiedica sa duca o viata normala (erau cam dusi cu pluta). Dar m-a interesat intotdeauna sa ascult mai multe puncte de vedere asupra unei chestiuni, nu doar ceea ce ne este servit pe tava de catre mass-media oficiala (mainstream), pentru a trage singura concluziile dupa evaluarea faptelor si dovezilor. Documentarul pe care vi l-am prezentat mai sus m-a facut sa vad ca exista si alte perspective asupra a ceea ce credeam ca e de la sine inteles. Inca o data, astfel de documentare imi demonstreaza ca teoria "crede si nu cerceta" este gresita si ca ne lasam prea usor manipulati de mass-media.
Documentarul il puteti urmari integral mai jos (lb. engleza):
Dacă ar fi să încep cu o frază-tip aş spune :"Un film care trebuie văzut neapărat!", dar nimic din acest film nu poate fi descris folosind fraze-tip. Pentru că vine ca o furtună şi efectiv ne răscoleste sufletul, lăsându-ne cu o mulţime de întrebări, nu atât asupra poveştii în sine, sau a personajului/personajelor, ci mai ales asupra vieţii, a propriei noastre vieţi. La final poţi simţi acel catharsis despre care vorbea Aristotel în "Poetica", şi ai impulsul de a pune mâna pe telefon şi a-i suna pe toţi cei dragi pentru a le transmite că îi iubeşti.
Filmul prezintă viaţa cunoscutei cântăreţe franceze Edith Piaf (1915-1963), într-o formă oarecum ciudată pentru un film biografic. Nu urmăreşte firul cronologic al evenimentelor, ci foloseşte flashbackul şi incursiunea în trecut, totul culminând spre final, unde aflăm mult mai mult decât ne-a dezvăluit regizorul pe parcursul filmului, şi unde descoperim că nu putem judeca personajul principal (extraordinar "trăit" - nu jucat - de Marion Cotillard), putem doar să empatizăm cu el. Toate imaginile, care ne poartă în perioada interbelică şi imediat postbelică, condimentate cu piesele care au făcut-o celebră pe Piaf, alcătuiesc un tot unitar care reprezintă personajul însuşi, îl reprezintă şi îl definesc.
Este inutil să povestesc acţiunea filmului în sine. Pentru cine nu cunoaste biografia lui Edith Piaf (sincer, în afara unor piese celebre, nu ştiam nici eu multe despre cântăreaţa franceza) povestea ei este tulburătoare, revoltătoare şi extraordinară în acelaşi timp. Nefiind un mare fan al filmelor biografice, am ezitat înainte de a viziona "La vie en rose", dar a meritat tot timpul, inclusiv cel pe care l-am petrecut căutând pe internet informaţii despre artistă şi vizionând înregistrări cu adevărata Piaf.
Necesită un exerciţiu de imaginaţie, dar rezultatul nu vă va lăsa indiferenţi (sau nu ar trebui să vă lase). La fel ca şi multe alte filme din ultima vreme, transmite un mesaj ecologist, unul care îndeamnă la cumpătare şi la stăvilirea consumerismului, a industrialismului exagerat şi, în linii mari, îndeamnă la renunţarea la ideea că Pământul a fost creat pentru oameni şi pentru propria lor plăcere şi că omul este fiinţa stăpână peste această creaţie.
Pe durata documentarului ne este prezentată o "istorie" a ceea ce urmează după oameni, adică a felului în care va arăta lumea după dispariţia acestora. Exerciţiul de imaginaţie despre care vorbeam mai sus se referă la a ne imagina că brusc, de la o oră la alta, toţi oamenii vor dispărea ca şi când ar fi răpiţi de extratereştri, lăsând în urma lor tot ceea ce au construit sau distrus. Se pare că acest exerciţiu este destul de greu pentru unii, deoarece mare parte din criticile aduse acestui documentar se referă la faptul că e practic imposibil ca toţi oamenii să dispară brusc de pe planetă.
Cei de la NG realizează o incursiune în viitor, prin prezentarea unor momente de după "dispariţia" oamenilor. Ce se întâmplă la cinci minute după dispariţia oamenilor, ce se întâmplă după o oră, dar după o zi, dar după o lună, un an, un deceniu, un secol, un mileniu??? Aveţi mai jos imagini din acest documentar:
Un alt documentar care abordează aceeaşi problemă este şi cel realizat de History Channel:
Mie, personal, acesta mi-a plăcut mai mult decât Aftermath: Population Zero. Fără îndoială, amândouă merită văzute, dar văzute cu gândul, nu numai cu ochii.
Putem privi ceea ce se întâmplă după dispariţia oamenilor în două feluri: ca distrugere sau ca reconstrucţie. Unii poate ar deplânge faptul că tot ceea ce a construit omul va fi distrus - în sensul acesta, asistăm la moartea unei civilizaţii şi, prin extrapolare, a unei lumi întregi. Ce sens ar mai avea Pământul fără oameni? În alt sens, dispariţia oamenilor ar însemna o nouă şansă la viaţă pentru celelalte vieţuitoare ale Terrei, o curăţire a planetei, o reînviere a naturii.
Oricum am privi lucrurile, ceva e clar: Planeta e în suferinţă, o boală care o macină şi care o ameninţă. Salvarea vieţii acesteia ar trebui să fie o prioritate, şi nu mă refer neapărat la salvarea vieţii oamenilor, ci a posibilităţii de a exista viaţă pe Terra. Dacă omul face parte din Natură, şi dacă privim Natura ca un Organism, în acest moment oamenii reprezintă ceva de genul unui cancer care ameninţă Natura însăşi. Şi poate Natura are nişte arme (încă necunoscute nouă) de a lupta împotriva acestei boli. Deci, oamenii ar trebui să fie foarte preocupaţi de această posibilitate.
Problema oamenilor este că nu există o soluţie de tip "wall-e" şi nici una de tip "biblico-paradisiac" pentru a "însănătoşi" planeta. Soluţia "wall-e" ar fi aceea de a trimite toţi oamenii în spaţiu pe o perioadă de timp, timp în care Pământul ar fi "curăţat" cu ajutorul roboţilor ecologici. Soluţia e improbabilă şi, mai mull ca sigur, irealizabilă. Soluţia "biblico-paradisiacă" ar fi să aşteptăm venirea unui "Mântuitor" care, printr-un simplu exerciţiu de voinţă, să cureţe planeta, să elimine poluarea şi să facă pace între animale şi oameni. Dincolo de credinţele religioase ale fiecăruia, o astfel de posibilitate nu e doar improbabilă, ci şi absurdă.
Oamenii trebuie să fie activi dacă vor să salveze Pământul (ceea ce e implicit înseamnă o auto-salvare), să îşi revizuiască valorile şi nevoile, să lupte pentru însănătoşirea planetei, şi nu să aştepte să cureţe alţii mizeria pe care au creat-o cu propriile mâini.
Sincer, după vizualizarea acestor două documentare, cred că oamenii ar trebui să dispară de pe Terra. Natura nu merită acest tratament din partea noastră. Si, până una alta, e şi în interesul nostru să o protejăm, căci astfel ne protejăm strănepoţii. Să fim conştienţi că numai noi putem schimba ceva şi că miracolul vindecării naturii începe cu fiecare dintre noi. Lucrurile mari se construiesc pas cu pas, din lucruri mici.
Aşa că fii mai atent data viitoare când vrei să arunci o sticlă goală în pădure!
