Ştirea şi Damblaua

Ştirea este aceasta:

Cărţile electronice de identitate vor fi introduse începând din data 1 ianuarie 2011, potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă adoptate în şedinţa de marţi, 25 noiembrie, a Executivului. Guvernul a amânat astfel cu 2 ani introducerea cărţii electronice de identitate, întrucât îndeplinirea acestui obiectiv este condiţionată de modernizarea Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei (SNIEP).

Actele electronice au fost introduse de zeci de ani in Europa de Vest

Astfel, începând cu data de 1 iulie 2010, se va realiza platforma-pilot pentru constituirea sistemului informatic pentru emiterea cărţii electronice de identitate.

Conform noului act normativ, autorităţile centrale şi locale, precum şi serviciile descentralizate judeţene, au obligaţia de a se dota cu echipamentele şi programele informatice necesare pentru ca cetăţenii să poată folosi fără restricţii cartea electronică de identitate, astfel: până la 31 decembrie 2012, în municipiile reşedinţă de judeţ; până la 31 decembrie 2013, în celelalte municipii şi oraşe; până la 31 decembrie 2014, în comuneTehnologia actuală a SNIEP nu permite actualizarea în timp real a datelor personale, iar nivelul de aplicabilitate al actualului sistem nu mai poate fi extins, fapt care împiedică implementarea unor noi aplicaţii, specifice cărţii electronice de identitate.

După cum vedeţi, cipul electronic cel mult blamat e ca şi cel de pe un card bancar normal. Dincolo de îndoielile noastre raţionale cu privire la aceasta noua carte de identitate (mai ales la articolul acesta vag:

ART. 2, ORDONANTA nr. 69 din 29 august 2002
(1) Cartea electronica de identitate contine in mod obligatoriu datele aflate in prezent pe cartea de identitate sau pe buletinul de identitate, pe permisul de conducere si pe cartea de alegator.
(2) Cartea electronica de identitate contine, dupa caz, si date referitoare la asigurarea medicala, asigurarea sociala si semnatura digitala.

ce vrea sa insemne "după caz"?), iată la ce îi duce capul pe unii:

Damblaua este aceasta:

Noile buletine 666 intră în România

Desi vorbim de mai multa vreme despre posibila introducere a buletinelor electronice de identitate, lucrurile pareau a avea desfasurare lenta. Cel putin pentru romani. Dar, ca un traznet din senin, a venit vestea ca vor fi introduse noile documente, numite carti electronice de identitate, imediat. Aceasta imediatete are caracterul unei alergari pe suta de metri. Iata cum au evoluat (ametitor de repede) lucrurile!

La 27 august anul curent o delegatie de la doua firme germane din cadrul unui mare trust, Deutsche Telecom, a vizitat Guvernul Romaniei. Dupa numai doua zile, la 29 august, premierul Adrian Nastase a emis Ordonanta de urgenta nr. 69 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, document care a fost publicat in Monitorul oficial peste alte doua zile, la 31 august. Ce vor fi discutat nemtii cu guvernantii nostri nu stim, dar viteza naucitoare a aplicarii in Romania a cartelelor electronice de identitate este un simptom care ne pune pe ganduri, daca nu ne inspaimanta.

Pentru a informa cititorii, am apelat la biroul de evidenta populatiei de la Politia Judetului Bacau. Am citit Ordonanta cu numarul 69, a carei copie o detinem. Ea se aplica de la 1 ianuarie 2003 si prevede o prima etapa de preschimbare a vechilor documente de identitate a populatiei din municipiile de resedinta de judet pana la 31 iunie 2004. A doua etapa include celelalte municipii si orase pana la 31 decembrie 2005. Comunele intra in a treia etapa, prevazuta a se incheia la 31 decembrie 2006. Asadar, pana la aderarea la UE trebuie sa fim deja trecuti pe cartele electronice de identitate.

Ce contine cartea electronica de identitate, dupa lege? Un microcip performant in care vor fi obligatoriu introduse informatiile de pe buletinul de identitate actual, permisul de conducere si cartea de alegator. Dupa caz, vor fi inserate si date privind asigurarea medicala, asigurarea sociala si semnatura digitala (banuim ca e vorba de amprenta digitala a persoanei).

Fireste, ne-am interesat daca microcipul cu datele noastre personale va contine codul de bare. Da, ca si la pasapoartele noi, toate
informatiile vor fi introduse in codul de bare, pentru a putea fi citite electronic de catre calculator. I-am intrebat pe informaticienii de la evidenta populatiei daca stiu ca in acest cod de bare se afla trei guarzi (guard bars) reprezentand numarul fiarei, 666. Ei ne-au raspuns ca nu au nici o vina, asa a fost conceput codul de bare, cine l-o fi facut, si ei nu au decat sa execute procedura standardizata. Prin urmare, vrem nu vrem, vom intra sub semnul Antihristului cat de curand.

Cam la o luna si jumatate de la emiterea ordonantei cu pricina, pe 13 octombrie curent, cateva cotidiane centrale ("Ziua", "National") au publicat un documentar (in mare, acelasi), semnat cu pseudonime (se feresc ziaristii de ceva) in care e pusa transant problema ca numarul fiarei intra obligatoriu pe buletinele noastre. De aici am aflat ca doar trei tari europene au aceste tipuri de smart card, Finlanda, Italia si Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor in SUA si Anglia. In Est, se pare, suntem primii (datorita Guvernului prea plecat) care ne asezam sub semnul lui Satan. Asa cum scrie la Apocalipsa si cum se discuta deschis in toata lumea, va urma implantarea microcipului sub pielea mainii sau a fruntii. Vremurile din urma!

Care este derularea procesului de pregatire in momentul de fata? Ordonanta trebuie sa intre in Parlament pentru a fi votata. Acum se afla la comisia de specialitate. Unele gazete au formulat, intre timp, indoieli, ba chiar au lasat sa se inteleaga ca Parlamentul va tergiversa votarea legii. Dupa opinia noastra, aceasta nu e decat o marunta diversiune pentru pacalirea opiniei publice. La 23 octombrie curent, ministrul Administratiei Publice, Octav Cozmanca, declara: "Preschimbarea acestor documente este o necesitate absoluta" si el prevedea ca va fi incheiata pana la finalul anului 2005, deci mai repede decat scrie ordonanta. La comanda, se vor grabi si parlamentarii. Diavolul este nerabdator sa ne inroleze sub sceptrul iadului! Si o va face.

Portita de scapare

Totusi, nu avem nici o sansa de a evita preluarea cartii electronice? Deocamdata exista o portita de scapare pentru crestinii care, din motive de credinta, refuza sa semneze pe un astfel de document. Un Ordin, cu numarul 1190 din 31 iulie 2001, al Ministerului de Interne, contine un articol care precizeaza ca "persoanele care refuza cartea de identitate din motive religioase" primesc buletine de tip vechi. Ofiterul care ne-a citit acest text ne-a spus ca Ordinul MI este de circulatie interna si nu ajunge la public. Deocamdata este suficient sa depui o cerere la Politie cand preschimbi documentul si se aproba, pe motive de constiinta religioasa, eliberarea buletinului de tip vechi. Deocamdata! Nu stim ce va fi anul viitor. Nici ce continut va avea legea scoasa de Parlament. De intrebat nu ne intreaba nimeni. De aceea, crestinii care vor sa-si apere identitatea in Hristos trebuie sa se trezeasca, sa formeze asociatii si sa preintampine prin proteste introducerea obligatorie a cartii electronice de identitate. Fireste, ierarhia Bisericii Ortodoxe ar trebui sa fie in fruntea noastra, asa cum se intampla in Grecia. Ca model, va invitam sa cititi Circulara Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, preluata din cartea Apocalipsa 13, scrisa de Mircea Vlad.

(articol preluat din revista "Credinta Ortodoxa", scris undeva prin 2003, dar adus în discuţie acum, în legătură cu noua Ordonanţă a Guvernului).

Pentru cei cu Ştirea - chiar dacă ne convine sau nu, într-un fel sau altul, cartea de identitate electronică va fi introdusă. Poate ne va ajuta, poate nu, vom vedea în viitor.

Pentru cei cu Damblaua - Get a life! Adică, pe româneşte: Lasă-neeeee! Lasă-neeeeee! Nu mai trimiteţi mass-uri pe Messenger sau pe mail că nu ne interesează! Codul de bare nu conţine numărul fiarei 666 - e doar o impresie a unora prea fanatici. Iar ceea ce scrie în Biblie poate fi OK doar atâta timp cât nu dăunează grav sănătăţii mintale a cititorului. Adică, mai lasaţi dracului Apocalipsa şi vedeţi-vă de Iadul ăsta de viaţă, că până una alta, Iadul e un soi de destinaţie de vacanţă pentru unul ce trăieşte azi în România cu un salar de 500 de lei pe lună.

Criza economica - Completare

  • miercuri, 28 ianuarie 2009
  • Scris de FB Ronnie
  • Etichete: ,

Marea conspiratie: criza din 1933 si cea din 2008 au aceeasi actori din umbra

(pentru articolul precedent, clic aici)

Criza economica din 1929-1933 seamana din multe puncte de vedere cea actuala. Multe elemente specifice celor doua evenimente contin similaritati stranii. Punctul central al acestora sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala americana (FED). Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana sub multe aspecte, la 80 de ani distanta. America este condusa in timpul crizei din 2008 de nepotul unui om de afaceri implicat in evenimente premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Preston Bush, bunicul lui George W. Bush, a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, astazi, unul dintre cele mai afectate de criza economica.

Statul forte, chemat sa rezolve problema
Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, in cadrul caruia au fost asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza economica majora. La vremea respectiva, economiile dependente de credite americane au fost primele care au colapsat. Primul faliment bancar de proportii a fost cel al KreditAnstalt Austria. Prabusirea economica a determinat o profunda depresie in randul populatiei afectate (criza fiind cunoscuta si ca “Marea Depresie”): drumul catre solutiile disperate, extreme, fusese deschis. Metodele clasice, democratice, de reglementare si gestionare a crizei, nu au dat rezultatele sperate, astfel incat modelele dirijiste incepeau sa se contureze ca alternativa. Germania, Italia, Romania si Ungaria au adoptat un astfel de model. Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii ‘30, statul american a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat anumite activitati economice.

Protectie sociala pentru bogati
Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata 700 de miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). “Riscam sa comitem aceleasi erori care au prelungit Marea Depresie Economica”, declara zilele trecut congresmanul Ron Paul. “Balonul imobiliar s-a spart, somajul este in crestere, dolarul slabeste in fiecare zi. Este socialism pentru bogati. Este salvarea economistilor, a bancilor si a celor de pe Wall Street” a adaugat acesta. Actuala criza seamana cu predecesoarea sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin nationalizari. Aceasta soarta au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste nationalizari evidente, exista si unele mascate, in cadrul carora guvernele garanteaza pierderile unor banci sau le infuzeaza capital, fara a declara aceste proceduri ca fiind “nationalizari”.

FED, controlata de cateva banci private
“Cine uita nu merita” spunea Nicolae Iorga, referindu-se la riscul pe care si-l asuma prezentul atunci cand nu tine seama de trecut. Mult discutata criza economica americana, alaturi de replicile resimtite la nivel european pare a urma, fila cu fila, paginile unei alte crize, intrata deja in istorie: marea criza mondiala din 1929 – 1933. Atunci, ca si acum, fitilul s-a aprins in SUA. In ciuda numelui, FED nu este o banca de stat, ci un consortiu compus din banci private, controlat, direct sau prin subsidiare, de reprezentanti ai urmatoarelor structuri financiare: Rotschild Bank din Paris si Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers (!!), Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank. Lista membrilor consiliului de conducere a FED, de-a lungul timpului, aduce in prim plan si alte consortii bancare: Morgan & Cie, Paris, Lazard Freres, Paris, J.P. Morgan Co. New York, J. Henry Schroder Banking Corp.(banca unde era deschis contul personal al lui Adolf Hitler), Schroder Bank, Hamburg & Berlin, Lehman Brothers, New York, Elsie & William Rockefeller, New York, Isabel & Percy Rockefeller, New York, James Paul Warburg. Aceasta increngatura de nume de bancheri ori de banci, unele mai cunoscute, altele, mai putin, releva caracterul international al efectelor masurilor impuse de FED.

Bunicul lui Bush, director intr-o companie- prietena a nazistilor
Documente declasificate recent arata ca unele dintre aceste organisme au fost implicate in Marea Criza din anii ’30, ba chiar au contribuit la finantarea Celui de-al Treilea Reich. Paul Warburg a fost presedinte al Federal Bank, dar si al IG Farben! Cel mai elocvent exemplu este cel al bancii Elvetiene UBC A.G. (Union Banking Corporation, una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza). In perioada interbelica, bunicul actualului presedinte al SUA, George W. Bush, Preston Bush a condus reprezentanta americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant al concernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre “motoarele” masinii de razboi a Celui de-al Treilea Reich, alaturi de gigantii IG Farben si Krupp. Dealtfel, familia industriasului german controla UBC prin intermediul altor banci pe care le detinea (ca Bank voor Handel en Scheepvarrt din Rotterdam). Un cadrul companiei United Steel Works, Thyssen era asociat cu Friedrich Flick, actionar majoritar al IG Farben. Potrivit arhivelor, acestia, impreuna cu “actionari americani” a caror identitate a ramas secreta au fondat CSSC, conglomerat industrial concentrat pe extractia carbunelui din Silezia si pe fabricarea otelului. CSSC folosea ca forta de munca detinuti ai lagarelor de concentrare, inclusiv Auschwitz. Gigantul IG Farben (producatorul celebrului Ziklon B) a avut ca membri ai consiliului director reprezentanti ai Ford Motors (Edsel Ford), ai City Bank (C. E. Mitchel), Manhattan Bank si Standard Oil. Aceeasi oameni de afaceri au ocupat, anterior, functii importante in cadrul FED, gestionarul crizei economice a anulor ’30, despre care se spune ca au creat climatul social propice venirii la putere a Partidului National Socialist condus de Adolf Hitler.

Banii, mutati in reteaua bancara din umbra

Criza economica americana a facut ca multora dintre analistii economici internationali sa li se formeze o impresie de deja-vu, asemanand-o cu Marea criza din anii '30, cu stagnarea economiei japoneze din anii '90, sau cu stagflatia din anii '70. "Exista elemente comune cu toate aceste crize si din aceasta cauza este atat de inspaimantatoare", a estimat economistul independent Joel Naroff. Pentru Peter Morici, economist al Universitatii din Maryland, actuala situtaie economica americana seanama in special cu lunga stagnare economica resimtita de Japonia dupa recesiunea din 1989. Bancile au creat produse financiare din ce in ce mai complexe in incercarea de a-si majora profiturile, fara a reusi sa controleze riscurile. "In sistemul bancar exista o problema structurala, ca si in Japonia, si sunt sanse mici ca aceste probleme sa se rezolve rapid", a spus Morici. Paul Krugman, economist in cadrul Universitatii Princeton sustine ca pericolul este si mai mare. Foarte multi bani au fost scosi din sistemul bancar reglementat si integrati intr-o "retea bancara din umbra", alcatuit din produse derivate bazate pe credite ipotecare cu grad de risc ridicat si in care autoritatile practic au disparut, a spus acesta. "Acum suntem in plina criza ca cea din 1930", sustinea economistul univeristatii americane, pentru ca, “ depresia financiara actuala este o varianta moderna a panicii bancare ce a lovit tara cu trei generatii in urma". Cu un secol in urma, bancherul J. Pierpont Morgan a negociat un acord pentru salvarea sistemului bancar cu ajutorul Trezoreriei americane. In 2008, banca fondata de acesta, JPMorgan Chase, a condus operatiunea de salvare a Bear Stearns, cu ajutorul Federal Reserve, aplanand o potentiala situatie de panica. Economistii subliniaza totodata unele aspecte unice ale crizei actuale. Spre deosebire de criza japoneza, de exemplu, bancile americane sunt obligate sa-si reduca rapid pierderile, ceea ce elimina posibilitatea ca activele cu probleme sa ramana pentru multa vreme in registrele contabile, a subliniat economistul sef din cadrul First American Funds, Keith Hembre. In plus, autoritatile americane au preluat rapid controlul situatiei, cu un plan de relansare economica in valoare de 168 miliarde dolari, cu un mare grad de implicare alaturi de Federal Reserve, ceea ce nu a avut loc dupa 1929.

Evolutia crizei financiare 2007-2008

Criza financiara izbucnita la inceputul anului trecut in Statele Unite si care incepe sa afecteze din ce in ce mai mult Europa a avut mai multe etape. In Statele Unite se inmultesc restantele la rambursarea creditelor acordate pe segmentul "subprime", al clientilor cu grad mare de risc, care provoaca primele falimente ale unor banci specializate. Banca de Investiţii Bear Stearns, care anunţa falimentul a doua fonduri speculative, este prima mare banca atinsa de criza subprimelor.
*Pieţele bursiere cad, prevestind riscul propagarii crizei. Francezii de la BNP Paribas anunta înghetarea a trei fonduri de investitii expuse pe piata subprime. BCE injecteaza 94,8 miliarde de euro, iar FED - 24 de miliarde de dolari.
*Octombrie-decembrie 2007: Mai multe banci mari anunta deprecieri importante de active, ca urmare expunerilor pe piata creditelor ipotecare cu grad mare de risc.
*22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), banca centrala americana, coboara dobanda cheie cu trei sferturi de punct, la 3,50%, masura de o marime semnificativa. Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul lui aprilie, dobanda cheie pana la 2%.
*Banca britanica Northern Rock este nationalizata de guvern.
*Marile banci centrale din lume fac eforturi concertate, ca sa calmeze pietele de credit.
*Banca JPMorgan Chase anunta preluarea bancii de investitii Bear Stearns la pret scazut si cu ajutorul financiar al Federal Reserve.
*Trezoreria americana pune sub supraveghere bancile ipotecare Freddie Mac si Fannie Mae, oferindu-le astfel timp sa-si restructureze finantele, dupa ce le-a garantat datorii de 200 miliarde dolari.
*Banca de investitii Lehman Brothers, a patra din lume, da faliment, iar una dintre cele mai mari banci americane, Bank of America, anunta preluarea Merrill Lynch, a treia banca mondiala de investitii.
*Zece banci internationale creeaza un fond de lichiditati de 70 miliarde dolari, ca sa faca fata necesitatilor urgente, in timp ce bancile centrale deschid robinetele creditului.
* Fed si guvernul american nationalizeaza cel mai mare grup de asigurari din lume, American International Group (AIG), amenintat de faliment, si ii acorda un ajutor de 85 miliarde dolari, in schimbul a 79,9% din actiunile sale.
*Pietele internationale de capital continua sa scada, iar bancile centrale iau tot mai multe masuri ca sa aduca lichiditate institutiilor financiare.
* Banca britanica Lloyds TSB preia concurentul sau HBOS, amenintat de faliment. Autoritatile americane anunta ca pregatesc un plan de 700 miliarde dolari, ca sa curete bancile de activele neperformante.
*Presedintele american George W. Bush lanseaza un apel la "actiune imediata" in ceea ce priveste planul de salvare a bancilor, ca sa evite o agravare a crizei din Statele Unite.
*Dezbaterile adunarii generale a Natiunilor Unite de la New York sunt dominate de criza financiara. Jucatorii de pe pietele financiare sunt din ce in ce mai ingrijorati, in contextul intarzierilor privitoare la planul american.
*Cotatia actiunilor grupului bancar si de asigurari belgiano-olandez Fortis se prabuseste, din cauza temerilor privitoare la solvabilitatea grupului. In Statele Unite, JPMorgan preia controlul bancii concurente Washington Mutual, cu ajutorul autoritatilor federale.
*28 septembrie: Planul de salvare american este discutat in Congres. In Europa, Fortis este nationalizat de autoritatile belgiene, olandeze si luxemburgheze. In Marea Britanie este nationalizata banca Bardford & Bingley.
*29 septembrie: Pe pietele financiare continua caderile. Bursele americane s-au prabusit dupa ce Camera Reprezentantilor a respins planul de 700 de miliarde de dolari propus de administratia Bush ca solutie de salvare a sectorului financiar. Indicele Dow a pierdut imediat dupa aflarea vestii 700 de puncte, cea mai mare cadere inregistrata vreodata, iar indicii Nasdaq si S & P s-au depreciat cu 7%, procent nemaintalnit de la atentatele din 11 septembrie 2001.
*Dobanzile interbancare continua sa creasca, impiedicand bancile sa se refinanteze. In Statele Unite, Citigroup preia controlul Wachovia, iar in Europa, Banca Centrala Europeana (BCE) pune la dispozitia bancilor lichiditati de 120 de miliarde euro.
*Planul lui Bush privind cheltuirea banului public pentru solutia salvatoare declanseaza nemultumirile americanilor de rand. Multi dintre ei au fost, însa, greu loviti de criza din sectorul creditelor, astfel ca sunt gata sa accepte orice solutie pentru ca viata sa revina, cât de cât la normal. Bancile nu mai dau credite nici pentru cumpararea masinilor. Piata vanzarilor de automobile s-a prabusit, iar distribuitorii sunt amenintati de faliment. Micii întreprinzatori îsi pierd si ei clientela.. Reclamele la alimente pun accent pe preturi mici, nu pe gust sau aspect, ca pâna acum. Situatia începe sa semene tot mai mult cu Marea Depresiune Economica de acum opt decenii.
( Gabriel Burlacu)
Cristian Stanescu
Articol preluat din Gardianul.

Săracii oameni bogaţi

Fostul parlamentar liberal Gabriel Zamfir vrea indemnizaţie de şomaj pentru a călători cu iahtul

Săracii oameni bogaţi – Păi să nu îi băgăm undeva?


Desi au averi imobiliare si terenuri estimate la zeci de mii de euro, plus conturi substantiale in banci, unii dintre fostii parlamentari se bucura si la indemnizatia de somaj. Un caz elocvent este cel al liberalului Gabriel Zamfir, care datorita blocajului din domeniul imobiliar nu are bani lichizi sa plece intr-o calatorie cu iahtul in Caraibe si recurge la “ajutorul de somaj”.


In timpul mandatului, fostii parlamentari au modificat regulamentele Camerei si Senatului astfel incat in cazul in care nu vor mai fi alesi pentru un nou mandat sa poata beneficia macar trei luni de un ajutor consistent de somaj. Adica, o suma “modica” de 21.000 de RON lunar. Din cei 324 de fosti parlamentari care nu se regasesc în legislativ, pana ieri, la Secretariatul general al Camerei Deputatilor au fost depuse 47 de cereri de ajutor de somaj, asa cum declara secretarul general Gheorghe Barbu, iar la Senat doar una singura.


Printre deputatii care vor ajutor de somaj se numara pesedistii Radu Podgoreanu, Mirela Adomnicai, fostul ministru liberal Ioan Ovidiu Silaghi, juristul PNL Traian Dobre, Aurel Rus (PRM), liberalul Gabriel Zamfir, social-democratul Tudor Mohora si fosta peremista Daniela Buruiana Aprodu. Daca unii dintre acestia chiar se afla intr-o situatie nu tocmai placuta, altii au averile blocate in terenuri si imobiliare si nu au bani lichizi pentru cheltuielile curente.


Fostul deputat PNL Gabriel Zamfir ne-a confirmat ieri ca si-a depus cererea pentru indemnizatia de somaj. Motivele invocate au fost legate de blocarea pietei imobiliare. “Am doua blocuri pe stoc, iar ceilalti bani sunt blocati in terenuri. Nu am din ce sa traiesc. Pe langa faptul ca am trei copii, urmeaza sa plec si in Caraibe, cu iahtul, si nu am bani lichizi pentru toate aceste cheltuieli. Daca legea imi confera acest drept, de ce n-as beneficia de el”, ne-a mai declarat Gabriel Zamfir. Potrivit ultimei declaratii de avere depuse la Parlament, Gabriel Zamfir are, printre altele, 5 terenuri in Otopeni in suprafata totala de aproximativ 13.000 metri patrati, trei case de locuit, un apartament, un spatiu comercial si doua imobile in constructie. Are conturi de 94.500 euro si altul de 5.000 RON, plus doua apartamente inchiriate. De asemenea, el este asociat la opt firme cu cota parte intre 20 si 40 la suta.


Social-democratul Tudor Mohora poseda terenuri de circa 300 mp, o garsoniera, un apartament si o casa de vacanta, un autoturism, doua conturi bancare de 18.000 euro, respectiv 25.000 lei, dar si venituri incasate in urma inchirierii unei garsoniere in Bulevardul Magheru.


Liberalul Traian Dobre are aproximativ 2.700 metri patrati de teren in Iasi si Vrancea, o casa de locuit si una de vacanta, actiuni in valoare de 71.000 lei, dar si un venit de aproape 23.000 lei anual de la o societate din Iasi, unde figureaza in functia de consilier.


Fosta peremista Daniela Buruiana are o jumatate dintr-o casa de locuit in Romania, un autoturism achizitionat in leasing, dar si inele, verigheta si cercei in valoare de 15.000 lei.


Fostul ministru liberal al turismului si profesiilor liberale Ioan Ovidiu Silaghi are 3.200 metri patrati teren si un apartament in Satu Mare, bijuterii, tablouri si obiecte de cult in valoare de 8.000 de euro, conturi la mai multe banci in valoare de aproximativ 50.000 de euro si plasamente de 40.000 de euro.


Indemnizatia tranzitorie, asa cum este definita de statutul deputatilor si senatorilor, se acorda celor care nu au fost alesi, pe o perioada care nu poate sa depaseasca trei luni. Procedura de obtinere a banilor este destul de facila: nu este nevoie decât de o declaratie pe propria raspundere ca solicitantul nu are alte surse de venituri. (ca să vezi, ce mai birocraţie !!!)


Articol preluat din Gardianul pentru a fi răspândit şi pentru a crea revolta oamenilor obişnuiţi.

Criza financiară mondială - Teoria Conspiraţiei

  • luni, 26 ianuarie 2009
  • Scris de FB Ronnie
  • Etichete: ,

"Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona" (A. Einstein)

Criza financiară a fost declanşată la ordin

January 6th, 2009 Anti-motto:
"Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the road which will eventually lead to communism." [Karl Marx, 1867]

Criza financiară a fost declanşată la ordin

Noua Ordine Mondială se pare că se ţine tare. Cea mai sigură şi rapidă cale de a o instaura este o criză financiară. Sună familiar? Congresmanul american Ron Paul dezvăluie planul "Elitei" de a provoca o criză economică globală.

Ron Paul, congessman şi candidat la preşedenţia SUA, a avertizat încă din 2007 ca în curând dolarul nu va mai valora nimic, lucru ce va duce la prăbuşirea economiei mondiale, accelerarea inflaţiei şi creşterea preţului petrolului.

În cadrul unei emisiuni moderată de cunoscutul jurnalist de investigatii Alex Jones, Ron Paul a declarat:

"Odată ce şi-au dat seama că poporul american a realizat jocul înşelător pe care îl fac, cei care conduc sistemul bancar şi monetar nu au cum să fie prea încântaţi. Dacă Bush este suficient de absurd încât să declanşeze un atac asupra Iranului, aceasta ar putea genera o asemenea criză încât barilul de petrol să ajungă la 200 de USD."

"Dacă vor continua să aplice aceleaşi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creştere accelerată a inflaţiei şi toate bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipărite."

"Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru a-i proteja siguranţa, soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control, forţe de poliţie mai numeroase etc. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la ultima criză economică din anii '20. Populaţia a intrat în panică, în loc să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de crearea unei himere."

Aceste declaraţii zguduitoare au fost trecute sub tăcere de mass-media, aşa cum era de aşteptat.

Americanii sunt înglodaţi în datorii: 10.000 de miliarde de dolari

La New York exista un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare al ţării lor. Datoria naţională SUA a depasit în octombrie 2008, 10.000 de miliarde de dolari.

Datoria naţională reprezintă suma de bani pe care un stat (adică cetăţenii lui) o datorează faţă de creditorii săi (care pot fi persoane private, companii sau bănci - de exemplu Banca Mondială).

Noua Ordine Mondială

Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea "păcii mondiale" este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.

Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violenţe la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media.

Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare.

Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează "munca murdară" pentru aşa-zisa Elită mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale.

Aici îşi au originile scepticismul şi sintagma "teoria" conspiraţiei. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.

Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.

Criza financiară vine din marile centre comerciale - New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong Kong


Potrivit studiului "Global Cities Index", realizat de cercetătorii de la compania americană de consultanţă în management A.T. Kearney împreună cu Foreign Policy şi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic globalizate s-a înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri.

"În prezent, succesele şi eşecurile globalizării sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole", se arată în studiul A.T. Kearney.

Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria financiară.

În marile centre urbane se află epicentrul crizei actuale. În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza va atinge şi marile centre industriale.

Fondul Monetar: "Vreţi bani? Vom tipări mai mulţi bani!"

În curând, Fondul Monetar Internaţional ar putea ajunge la fundul sacului de bani, în condiţiile în care numarul ţărilor care solicită fonduri de ajutor este tot mai mare.

Astfel de cereri vin din toate colţurile lumii, de la Europa de Est până la America Latina, Africa şi Asia.

Brad Setser, expert la faimoasa organizaţie francmasonică Council for Foreign Relations (CFR) declara că nevoia de finanţare externă a tuturor ţărilor vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari, şi atenţionează că "suma ar scufunda complet Fondul Monetar".

Pentru a obţine lichidităţi, Fondul poate emite obligaţiuni în nume propriu, pe pieţele financiare. Institutia nu a apelat însă niciodată la această opţiune. A preferat să solicite depozite din partea celor 185 de state membre.

Opţiunea de forţă majoră este de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar preferat şi deja folosit de FMI şi de Banca Mondială. Asta nu e altceva decât o invitaţie "fără perdea" pentru ca inflaţia să crească şi mai mult. În curând, nicio monedă financiară nu va mai valora nimic, fie ca se numeste dolar, euro sau yen.

Dictatura financiară, soluţia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale


"Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi - n. red.) bani din circulaţie".. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.

Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Frantei şi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care urmaresc să conduca această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.

Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă o nouă criza, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră.

9 iunie 2008 - Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă

La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner (preşedintele Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale).

Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.

Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. "Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care să controleze întregul sistem bancar."

Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă (dar în realitate, vor sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.

Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi.

Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră in buzunarul celor care o conduc, şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi doresc acum sa îl extindă la nivel planetar.

25 septembrie - Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)

Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu "Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală" (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii globale.

Iată ce scrie el în Financial Times: "Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală.

Băncile centrale au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital. Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent (adică toată lumea să faca la fel), menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.

Propusa Autoritate Monetară Globală (GMA) va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul, şi va controla implementarea unor reglementări globale. Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumita mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia.

Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţara care se va angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private."

Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o teorie, ci un plan care începe să fie pus în aplicare.

13 octombrie - Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere "o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală"

"Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani, nu mai poate fi amânat acum," spune Gordon Brown într-un discurs. "Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internaţionala pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma."

Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite "să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional" (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi - şi iată unde am ajuns).

15 octombrie - Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un "guvern financiar mondial"

Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi al CIA-ului (în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplator, Franţa se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de grupul Bilderberg.

La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: "propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional.

Doresc ca, în ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondam sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio institutie financiară nu trebuie să scape reglementarii şi supravegherii."

Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că "pentru a răspunde crizei financiare trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou acord va implica în primul rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor". Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten!

Al doilea punct propus de Franţa este "crearea unui guvern economic [cu adevărat] mondial, care să nu fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană." Pâna aici nicio noutate.

Şi al treilea punct: "Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl constituie dereglările monetare din anii '90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită". Adică toată lumea să "joace" după regulile lor. Fără excepţii.

Concluzia?

Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra Washington-ului pentru ca acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual.. Iar Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg.

Istoria se repetă sub acelaşi slogan: "Ordo ab chao" (la ordine prin haos)

Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine stabilitatea) şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale.

Conspiraţioniştii numesc această strategie "dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei". Masonii o numesc "Ordo ab chao" (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.

Puţină istorie ne face mai deştepţi: Rothschild, Morgan, Rockefeller

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bataliei de la Waterloo.

Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.

Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo.

Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice "fără valoare", pentru a-şi salva măcar o parte din averi.

După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori.

Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la. stabilitate economică.

Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări.

Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).

Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie "salvatoare" crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.

În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island.. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat.

În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret:

"Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează."

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american:

"Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul."

Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică (sună cunoscut, nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal Reserve. A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor.

În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.

Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii.

Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.

Final

Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc. Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama "experţilor" (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul "elitei" mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră).

Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (şi mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) merită să citiţi cu atenţie următoarea poveste care rezumă ce este greşit cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră, şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.

Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: "Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro." Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: "Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro."

Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.

Înainte de a pleca, le-a spus: "Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata". Şi a plecat, în uralele sătenilor.

A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: "Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni si vă va plati câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?"

Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.

David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea

David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete Illuminati şi al "Aristocraţiei Negre" planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei "Elite mondiale" care a pus la cale planurile globalizării mondiale.

În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi "abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă."

Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea.

"Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi economice americane.

Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind "internaţionalişti" care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta."

Pentru completarea articolului, vezi acest post.

Bizonul de apartament din Arad

Scriam într-un post anterior despre noua specie de animal, deja recunoscută de specialişti, şi anume despre "Bizonii din trafic". După cum am spus, specialiştii s-au pus de acord asupra majorităţii caracteristicilor acestei noi specii, s-au realizat documentare, au apărut foto-reportaje, "Bizonii în trafic" au fost surprinşi în mediul lor natural, le-au fost studiate comportamentele, limbajul, ritualurile etc. - De asemenea, au fost înregistraţi în Dicţionarul de Zoologie la secţiunea Animale bizare.

Dar puţini cunosc specia nou apărută - aceea de:
"Bizon de apartament".
În cele ce urmează am să vă prezint un exemplu din acest nou specimen, ale cărui caracteristici generale le-am descris deja aici.

"Bizonul de apartament" este o specie strâns înrudită cu "Bizonul din trafic". De fapt, unii specialişti afirmă că "Bizonul de apartament" este o subspecie a "Bizonului din trafic", dar acest aspect încă nu a fost pe deplin clarificat. În orice caz, asemănarea dintre cele două specii este uimitoare.

Eu, însă, afirm că "Bizonul de apartament" şi "Bizonul din trafic" sunt unul şi acelaşi animal. Este un caz uimitor de metamorfozare. Să vă explic: Când ajunge în vizuina sa, "Bizonul din trafic" se preschimbă într-un nemaipomenit "Bizon de apartament", iar când "Bizonul de apartament" pleacă la păscut, devine un exemplar minunat de "Bizon din trafic".

Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, pot să vă îndrum spre un astfel de specimen. Veţi putea astfel observa comportamentul său în mediul natural, şi, cine ştie, poate veţi fi chiar atacat de acest animal periculos.

Deci, dacă sunteţi din Arad, sau măcar în trecere prin acest oraş, neapărat să mergeţi la următoarea adresă:

Strada Beiuş, Bloc 608, Etajul 1.

Încercaţi doar să vă parcaţi maşina în faţa blocului respectiv, şi animalul îşi va face apariţia. Va ţipa şi vă va înjura într-un mod nemaiauzit, va face spume la gură, va ameninţa şi dacă nu sunteţi atent va coborî din vizuină şi va sări la bătaie, ca un adevarat cocalar şi bizon de apartement ce este. Specimenul e absolut inconfundabil şi are întradevăr toate caracteristicile unui Bysonus cocalarus domesticus + Bysonus cocalarus machina veritabil.

P.S. Ca să ajungeţi pe strada Beiuş din Arad, mergeţi dinspre magazinul Billa înspre magazinul Profi din Micălaca, după ce treceţi de Profi, prima stradă pe dreapta este strada Beiuş, blocul 608 fiind primul pe dreapta. Succes la vânătoare !!!

Colţul animalelor: Bizon de apartament

S-a descoperit o nouă specie de animal dăunător, şi anume "Bizonul de apartament", specie înrudită cu "Bizonul din trafic", pe care îl recunoaştem deja.

Caracteristicile "Bizonului din trafic" au fost enumerate aici, drept pentru care am să mă refer în acest post doar la acelea ale "Bizonului de apartament".

Bizon de apartament, pl. Bizoni de apartament, (substantiv masculin), cu denumirea ştiinţifică Bysonus cocalarus domesticus (se deosebeşte de Bizonul din trafic, pl. Bizoni din trafic – cu denumirea ştiinţifică Bysonus cocalarus machina , popular = Cocalarul cu Merţan), este la ora actuală cea mai întâlnită specie din fauna urbană a României. Denumit şi, Cocalarul cu vilă, Bizonul de apartament este răspândit natural din vestul ţării până la Marea Neagră, având o mare adaptabilitate şi amplitudine ecologică. La ora actuală însă, se doreşte exterminarea acestei specii, considerată de către mulţi specialişti ca fiind dăunătoare.

Descriere generală fizică
Bizonul de apartament este un animal de o inteligenţă mediocră (chiar subunitară). Este de talie mare, definitorie pentru această specie fiind burta mare şi revărsată în afară, purtată cu mândrie. Corpul îi este acoperit aproape în totalitate cu păr, în afara creştetului, care este afectat de calviţie (exemplu viu al zicalei “Părul deştept părăseşte capul prost”). Elementele caracteristice sunt fruntea îngustă şi teşită, nasul de boxer şi bărbia împinsă excesiv înainte, având buza inferioară lăsată.

Hrană, areal, comportamente şi obiceiuri
Este răspândit în România, de la graniţa de Vest până la Marea Neagră, pe tot cuprinsul ţării, preferând zonele de aglomerare urbană. Recent s-au semnalat specimene şi în alte ţări, cum ar fi Spania, Italia sau chiar Germania.

Este un animal omnivor (la fel ca porcul), care mănâncă absolut orice, în cantităţi foarte mari. Preferă să manânce rahat. Băutura favorită este berea la pet, dar bea cu plăcere şi alte băuturi alcoolice.
Iubeşte zgomotele, şi nu suportă locurile retrase, sălbatice, considerându-se un animal foarte sociabil. În realitate, celelalte fiinţe cu care intră în contact (în afara acelora din aceeaşi specie) încearcă să îl ocolească pe la distanţă. Zgomotele care îl atrag în mod deosebit se numesc în limbaj popular “manele” şi sunt ascultate în orice ocazie şi la un volum sonor cât mai ridicat.

Nu este un animal folositor, nefiind în stare să contribuie la amenajarea teritoriului. În acelaşi timp însă, este în stare să înţeleagă valoarea unui drum făcut de oameni şi să-l folosească în interes propriu. Are anumite trasee şi trecători preferate şi este deosebit de nervos dacă îi stau alţii în cale.
Bizonul de apartament îşi face vizuină în blocurile cu apartamente din aglomerările urbane. El foloseşte obiceiul marcajului, pentru a-şi delimita teritoriul, respectiv urinează în toate cele patru colţuri ale blocului unde locuieşte, delimitând astfel blocul, trotuarul şi câte 2 metri de şosea pe care le consideră proprietate personală.

De asemenea, acest animal ocupă toate locurile comune din interiorul blocului, cum ar fi spălătoriile (unde îşi depozitează diversele gunoaie adunate de-a lungul vieţii, precum un şobolan care îşi face provizii) sau beciurile.

Împerechere
Nu se cunoaşte precis metoda de împerechere a Bizonului de apartament. Deşi noi şi noi exemplare îşi fac apariţia aproape zilnic, încă nu s-a stabilit cu exactitate de unde apar aceştia.
Se cunoaşte, însă, faptul că nici o femelă care se respectă nu se apropie de Bizonul de apartament, de aceea specimenul este nevoit să îşi satisfacă nevoile sexuale apelând la alte modalităţi, cum ar fi curtarea de Pitzipoance (o altă specie de animal recent apărută) sau autosatisfacerea.

Sfaturi utile
Fiind considerată o specie dăunătoare şi periculoasă, specia Bizonului de apartament, precum şi aceea a Bizonului din trafic, trebuie ocolită şi stârpită cu orice ocazie.

Semne de recunoaştere:
  • Bizonul de apartament pândeşte din interiorul vizuinei (apartamentului) dacă alţii îi ocupă spaţiul vital (adică locul de parcare imaginar). Când constată o astfel de încălcare, se iveşte pe gaură (fereastră) şi ţipă în gura mare, folosind un limbaj primitiv şi nearticulat, proferând ameninţări la adresa respectivului;
  • Îşi scoate pantofii urât mirositori pe preşul din faţa uşii, pentru ca toţi locuitorii din zonă să ştie că acolo este vizuina lui şi să se ghideze după miros;
  • Ascultă manele cu volumul la maxim;
  • Scuipă pe fereastră;
  • Se crede regele blocului, de aceea insistă să îşi spună părerea cu orice ocazie şi referitor la orice lucru nesemnificativ;
  • Se enervează dacă nu este recunoscut şi băgat în seamă (noi preferăm să îl băgăm în altceva);
  • Nu răspunde niciodată la salut, dar moare de necaz dacă nu este salutat;
  • Îşi aruncă gunoaiele pe geam;
  • Îţi spală maşina în faţa blocului, cu ajutorul unui furtun tras din beci.
Pentru un exemplu concret, clic aici.

Colţul animalelor: Bizon în trafic

Sunt sigură că sunteţi cu toţii familiarizaţi cu specia "bizon în trafic". Cu siguranţă i-aţi întâlnit circulând pe drumurile patriei, chiar dacă la vremea aceea nu recunoşteaţi această specie nouă de animal.

Conform definiţiei, bizon din trafic = orice patruped (sau biped) cu permis auto (sau fără) care se află la volanul unui autovehicul (cu două, patru sau 16 roţi) şi care întruneşte una (sau mai multe) din condiţiile de mai jos:

- claxonează la nesfârşit, de preferat în mijlocul ambuteiajelor;
- trece pe roşu, după care scoate degetul mijlociu pe geam, în semn de mulţumire;
- depăşeşte coloana la semafor, şi apoi blochează intersecţia;
- aruncă chiştocul de ţigară pe geam;
- ascultă manele (sau orice fel de altă muzică) cu volumul la maximum;
- parchează pe trecerea de pietoni sau pe pista de biciclişti;
- face trimiteri poetice la rudele decedate ale mamelor celorlalţi participanţi la trafic.

„Bizonii” sunt acei participanţi la trafic care, odată ieşiţi pe străzile patriei, se cred într-un fel de concurs: câştigă cel care pleacă de la semafor în secunda 1 de când s-a făcut verde, cel care claxonează mai tare şi mai mult, cel care dă flash-uri, cel care înjură, cel care ascultă manele la maximum sau cel care „se bagă cu tupeu”.

Mai nou, „bizonii” poartă arme şi bâte, pe care nu se sfiesc să le folosească. Nu contează cine are dreptate, totul se rezolvă în plină stradă, sub ochii trecătorilor, care nu intervin aproape niciodată.

Pentru acest tip de conducători auto, revista „Top Gear” a lansat campania „Hoo cu tata”. Din mixul de comunicare fac parte două spoturi TV, precum şi câteva elemente de vizual, menite să atragă atenţia participanţilor la trafic asupra unei conduite de bun-simţ în trafic.

Astfel, “bizonilor” le sunt adresate mesaje precum: „Dacă mă claxonezi opresc motorul şi plâng”, „Dă muzica mai încet şi oamenii o să te iubească”, „Dacă faci sex cum parchezi, înseamnă că n-o bagi niodată” sau „Eşti tot timpul bizon sau azi e vreo zi specială?” .

EDIT: Pentru a cunoaşte o nouă specie de bizon, clic aici. Pentru un exemplu concret, clic aici.

Oraşul meu - Arad

  • marți, 20 ianuarie 2009
  • Scris de FB Ronnie
  • Etichete: ,

Revin cu acest articol după ce am mai scris ceva asemănător, referitor la oraşul meu natal, Aradul, într-un post mai vechi. După cum spuneam în articolul precedent, când mă gândesc la Arad am sentimente contradictorii. Îmi place acest oraş pentru potenţialul pe care îl are, dar mă enervează când văd că acest potenţial nu este exploatat aşa cum ar trebui.

În altă ordine de idei, am să încerc în cele ce urmează să vă conving (pe cei care nu cunoaşteţi Aradul) că acest oraş merită vizitat şi iubit. Chiar dacă nu sunteţi din zona de vest a ţării, trebuie să daţi fuga până la noi (în special vara).

Imaginaţi-vă că este vară, cald, şi că vă plictisiţi de moarte toată ziua, inclusiv seara. În timp ce umblaţi aiurea pe străzi, poate chiar singur (ceilalţi tovarăşi vor fi plecat pe undeva prin vacanţă), şi poate mai intraţi într-un bar, cu speranţa deşartă că poate-poate întâlniţi o cunoştinţă, cu care să mai schimbaţi două cuvinte...ei bine, pe vremea asta arădenii SE DISTREAZĂ ! Pentru că vara se deschide ştrandul, toate terasele şi toate parcurile sunt pline de distracţii.

Iată Cinci motive pentru care Aradul este un oraş minunat:

1. Ştrandul - este cel mai mare din zona de de est a Europei. Dacă nu mă credeţi, daţi o căutare pe Google după "Ştrandul Neptun - Arad". Este situat chiar în bucla pe care o face Mureşul în trecerea lui prin Arad, pe aşa numita insulă a Aradului. (Mai avem un loc în Arad, care se cheamă "3 insule", acel loc fiind o destinaţie în sine, neapărat de vizitat). Ştrandul a fost proaspăt renovat în 2008, în prezent având cinci bazine. Momentan încă mai au loc lucrări: se doreşte introducerea de apă termală, precum şi alte modernizări. Seara, după ce ai stat toată ziua la plajă şi te-ai bălăcit în bazine, poţi alege din zecile de terase, cluburi şi discoteci din împrejurimi. Şi, credeţi-mă, uneori te gândeşti că ar fi fost bine să îţi faci rezervare la masă, într-atât este de aglomerat. Aici ai şansa de a întâlni vechi cunoştinţe, de a lega prietenii noi, de a socializa...ce mai Ştrandul e o lume în sine.

2.
Timp de o săptămână (la "Zilele Aradului") te poţi delecta cu evenimente gândite pentru toate vârstele şi toate gusturile: concerte (muzică bună, de toate genurile), plimbări cu caleaşca, fanfară, expoziţii diverse, competiţii sportive, concursuri, degustări de bucate şi băuturi, plimbări cu titicarul, cu barca pe Mureş (o experienţă unică). O idee care mie mi se pare foarte bună este organizarea de concerte simultan în toate cartierele Aradului, adică în propria curte, ca şi când cineva ar veni la tine sub balcon să îţi ofere o serenadă.

3. Festivalurile de sezon - Avem, printre altele Festivalul vinului, Festivalul cătlanelor, Festivalul berii, Festivaul de muzică rock - Port Arthur, Festivalul Etno-Jazz, Târgul meşterilor populari, Festivalul naţional de teatru clasic, Festivalul internaţional de teatru liceal "Amifran", Festivalul clătitelor etc. În fiecare lună se întâmplă ceva interesant şi unic, pe care nu trebuie nicidecum să îl ratezi.

4. Pădurea Ceala - e minunat să te răcoreşti la umbra copacilor din Pădurea Ceala, să îţi faci un grătar şi un mititel, să încingi un fotbal cu băieţii sau să te scalzi în Mureş (sau la baltă). Singurul neajuns aici sunt ţânţarii, animale din acelea de talie mare, de 3-4 centimetri bucata, care parcă sunt în stare să te mănânce de viu, dacă nu îţi iei măsuri de protecţie.

5. Malul Mureşului - Cale de mai bine de cinci kilometri, se întinde din cartierul Micălaca până în Alfa, o minunăţie de verdeaţă, parcuri, bănci, alei numai bune de plimbare, flori, statuete, chiar şi terase, locuri de unde poţi admira curgerea lină a Mureşului, unde îţi plimbi copii sau căţelul, sau faci lungi plimbări romantice cu iubitul/iubita.

Iarna, avem deschis Patinoarul, avem cluburi care te întâmpină cu muzică bună şi cu vin fiert . Dacă avem noroc şi ninge, tot malul Mureşului devine un mare derdeluş, unde copii şi adulţi se distrează laolaltă.

Singurul lucru care aş dori să îl schimb la Arad este mentalitatea locuitorilor lui. În primul rând în ceea ce priveşte curăţenia, dar ar mai fi şi altele, legate de mîndrie, de promovarea valorilor locale. Mi-ar plăcea dacă ar fi mai mulţi care să se implice în promovarea imaginii Aradului, şi dacă am reuşi să atragem mai mulţi investitori care să dorească dezvoltarea oraşului din toate punctele de vedere.

Acest articol a fost postat pentru concursul de pe blogul “Vasluianul”. Pentru a vedea pagina de concurs clic aici.

Colţul misoginului

Există în virtual un site care mă distrează la culme. Nu atât site-ul în sine cât o rubrică a lui. Din câte înţeleg (nu am stat să studiez în amănunţime) este un site adresat femeilor moderne, numit flu.ro. Dar există acolo o rubrică numită "Colţul misoginului", unde un nene îşi scrie observaţiile sexiste referitoare la gândirea şi comportamentul femeilor.

Nu mă atinge cu nimic ceea ce scrie el acolo. Nu mă regăsesc printre exemplele lui. De multe ori mi se pare că are dreptate, chiar dacă exagerează (puţin mai mult). În alte cazuri, nu are dreptate. Dar individul e un misogin convins.

Altceva vreau eu să vă spun. Nenea ăsta are un stil de a scrie super "fain" (cum zicem noi, ardelenii). Pur şi simplu nu te poţi opri din râs. Odată că exagerează purtarea de "piţipoancă", de femeie care este interesată doar de "feşion", maşini scumpe, telenovele, manele, băieţi de bani gata etc. Apoi, cam exagerează o idee despre femeia zilelor noastre - aceea că ar fi inutilă în societate şi că trebuie trimisă din nou la cratiţă. Nu sunt de acord cu ultima idee. Dar oricum îl citesc în continuare pe nenea acesta, fiindcă merită. Are un stil unic.

Mă uimesc femeile care îl citesc şi îl comentează. Majoritatea nu pot lua ceea ce scrie el în glumă. Asta nu pare a fi o atitudine sănătoasă pentru o femeie modernă. Eu îl citesc aşa cum aş citi un banc bun. La fel vă sfătuiesc şi pe voi.

Aveţi mai jos un astfel de articol. Pentru mai multe, daţi clic aici.

Lumea e in criza. Presa urla, cerneala agonizeaza, fonturile sangereaza si ele, rapuse pe site-uri. Specialistii in astre sunt chemati in fiecare zi la televiziuni. Unii dintre ei s-au mutat temporar, pana la elucidarea cazului, in studiouri. In cazul in care ati fost in coma in ultima saptamana, sau vi s-a administrat o medicatie severa care v-a afectat simturile si inca nu ati aflat grozavia, permiteti-mi sa fiu eu cel care va arunca in umbra, in mazga, in funinginea unsuroasa a indoielilor: s-a descoperit a treisprezecea zodie. Ce inseamna asta? S-o luam punctual, sa cuantificam dezastrul pe capitole.

In primul rand, femeile care erau pana acum gospodine convinse, care anuntau in fiecare toamna ca au depasit planul de conserve pentru urmatorul cincinal, vor purcede spre a-si cauta un job in industria pornografica. Vremea elevelor porno a trecut. Se anunta teroarea femeilor de varsta mijlocie, cu ramasite de marar printre dinti si care nu vor purta nimic pe sub capoatele inflorate. Cabinetele de cosmetica isi vor inchide raioanele de epilare. Ma rog, vata din urechi si sosetele de lana vor ramane in trend pentru ca, indiferent de zodie, toti ne aflam in sezonul racelilor. In schimb, cele care detineau pana acum posturi de conducere in multinationale vor iesi spasite pe usa din dos a companiei intrucat vor simti ca locul lor nu mai este acolo. Se vor angaja la RATB, pe post de controloare ca o consolare pentru privilegiile avute. Hei, macar vor beneficia in continuare de transport la locul de munca!

In al doilea rand, cele care erau maritate vor divorta si isi vor da sotii in judecata pe motive de incompatibilitate zodiacala. "Am crezut ca am un leu langa mine? Cand colo, tot timpul asta am tinut un sarpe la san!", se va auzi pe coridoarele tribunalelor. "De-aia aveai ochii aia de peste fiert de fiecare data cand faceam sex! M-ai prostit, am crezut ca vii din alta balta, ca esti un rac sensibil!", vor urla altele ca iesite din minti.

Lumea aceasta se bazeaza pe incredere in multe cazuri. Or, acum starea de fierbinteala in care a intrat stirpea femeiasca devine absolut explicabila. Astrele, astrologii, astronomii, toata lumea a conspirat impotriva lor. Au fost mintite, au trait in ceata, in orbire. Si noi toti vom plati pentru asta.

Numarul apelurilor la serviciile de urgenta a crescut considerabil. Femei care, pana acum, credeau ca sufera din cauza sindromului premenstrual tocmai au realizat, conform noii configuratii astrale, ca au probleme cu capul. Si toti anii astia in care le-a fost data medicatia necorespunzatoare! Au solicitat internare de urgenta si consiliere psihologica. Altele au pretins ca, de fapt, se stia de multa vreme de existenta acestei noi zodii, a abominabilului sarpe, si ca secretul a fost pastrat in mod intentionat. Ca e vorba de o conspiratie, un flagel, ca totul a fost pus la cale cu marsavie avand drept unic scop dezorientarea lor!

Unele vor merge atat de departe incat sa explice prin aceasta omisiune astrologica esecul milenar al femeilor in toate domeniile. Cele care pana acum au aparut doar in telenovele si au facut figuratie in productii de mana a treia vor pretinde ca, de fapt, ar fi trebuit sa primeasca un Oscar. Cartile au fost masluite, arcanii si hartile ceresti au fost modificate fix in defavoarea lor. Fatucile de prin studiourile tv, care tranziteaza din cand in cand ecranul pentru a-si prezenta nurii balanganitori si insuficient incotosmanati in articole vestimentare, vor spune ca lor trebuiau sa li se acorde premiile de excelenta in jurnalistica, pe care le primesc de obicei corespondentii din zonele fierbinti ale blocului. Nu, dragele mele, zone fierbinti nu inseamna lansari de filme XXL, nici saune de prin spa-uri, nici macar impachetari cu ciocolata.

Altele, mai luminate, firi pragmatice, vor veni cu solutii, precum indepartarea din univers, izgonirea si mazilirea napraznicei constelatii, numita, intre altele, si bastarda zodiacului. Va trebui sa le explicam partenerelor de viata, care in curand vor deveni oricum foste partenere de viata, ca o multime de stele pot fi sterse doar daca sunt desenate cu carioca, nu si daca ele se gasesc pe bolta cerului. Lor, bineinteles, le va fi greu sa priceapa, si vor bate cu piciorului in pamant si se vor matai si-si vor smulge doua gene si vor spune: "Eu vreau sa fie iar ca inainte!".

Vor fi tot felul de urmari, a caror magnitudine o putem doar intui acum. De pilda, anumite bunuri care au fost achizionate conform recomandarilor lui Neti Sandu, vor fi aruncate la cosul de gunoi.
In concluzie, astrologia este unica vinovata pentru invalmaseala, pentru confuzia si dezordinea din spectrul feminin al planetei. Cele mai dezorientate vor fi cu siguranta apartenentele la noua zodie, cea a sarpelui.

ABUZ

Legea 298/2008: Toate convorbirile telefonice vor fi inregistrate


Convorbirile telefonice si SMS-urile vor fi inregistrate de operatorii de telefonie fixa si mobila si vor fi stocate timp de 6 luni, incepand de marti, potrivit Legii 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice, intrata in vigoare.

Astfel, toti operatorii de telefonie fixa si mobila, precum Romtelecom, RDS&RCS, UPC, Orange, Vodafone, Cosmote si Zapp, sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni numarul de telefon al apelantului si al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locatia celui care este apelat, cand a fost facut apelul si cat dureaza convorbirea telefonica.

In cazul convorbirilor internationale va fi inregistrata identitatea internationala de abonamentul mobil (IMSI) al apelantului si IMSI al apelatului, precum si identificarea celulei din care a fost activat serviciul.

Tot din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni de SMS-urile pe care le trimitem, cui si cand le trimitem.

Legea dispune ca toate informatiile inregistrate in aceasta perioada sa fie puse la dispozitia procurorilor, in urma unei cereri aprobate de presedintele instantei de judecata careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, daca informatiile indica pregatirea unei infractiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ.

Continutul convorbirilor telefonice ar putea fi preluate direct de catre procurori in caz de urgenta, "cand intarzierea obtinerii autorizarii din partea judecatorilor ar aduce grave prejudicii urmariri penale ori indeplinirii obligatiilor pe care si le-a asumat Romania ca stat membru al Uniunii Europene".

Daca instanta dispune netrimiterea in judecata a persoanei invinuite, "datele retinute se arhiveaza la sediul parchetului si se pastreaza pana la indeplinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei".

Totodata, toti furnizorii de internet, printre care se numarara si RDS&RCS, UPC, Romtelecom, Orange, Vodafone si Zapp, sunt obligati sa stocheze, incepand din 15 martie 2009, timp de 6 luni, urmatoarele date cuprinse in posta electronica a persoanelor care corespondeaza pe teritoriul Romaniei: de unde este trimis e-mailul, data si ora la care ne conectam la internet, cui ii este adresat e-mailul (adresa IP, numele si adresa fizica a abonatului), precum si data si ora la care ne deconenctam de la internet.

Tot din 15 martie, cei care furnizeaza servicii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre navigarea pe internet: numele, adresa fizica si IP-ul celui care s-a conectat la internet, data si ora la care s-a conectat, precum si data si ora la care s-a realizat deconectarea.

Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, a fost adoptata de Parlament pe 18 noiembrie 2008, a fost promulgata de presedintele Traian Basescu si ulterior publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21 noiembrie 2008.

Numai mie mi se pare că se face un abuz? Nu sunt de acord. E o mare prostie. primul pas spre suprimarea libertăţilor cetăţeneşti.

Vizionaţi filmul Enemy of the Statevedeţi la ce mă refer.

Cum aleg felicitările pe care le dăruiesc?

Am câştigat un concurs. Organizat de Amazing Cards. Este vorba despre un site care promovează un tip de felicitare 3D foarte frumoasă şi originală. Merită să vedeţi despre ce e vorba aici.

Concursul a constat în compunerea unui text care să răspundă la următoarea întrebare:
"Cum aleg felicitările pe care le dăruiesc?"

Cum la data respectivă nu aveam încă blog, am răspuns pe e-mail, şi am scris următoarele:

"E destul de greu de răspuns, dar şi mai greu este să mă despart de acele felicitări pe care le cumpăr. Pentru că le cumpăr aşa cum îmi plac mie, ca şi când eu aş rămane cu ele, pentru colecţia mea personală. De multe ori cumpăr două bucăţi din aceeaşi felicitare, pentru a rămâne şi eu cu una.

Nu îmi place în mod deosebit să cumpăr felicitări pentru sărbători, cum ar fi de Crăciun sau Paşte, pentru că sunt oarecum limitative, atât ca design, cât şi ca text pe care îl pot "aşterne" pe hârtie. Simt că mi se îngrădeşte imaginaţia şi creativitatea. Totuşi, cumpăr felicitări şi cu aceste ocazii, mai ales că unele sunt foarte drăguţe.
Deci, prima condiţie e sa îmi placă mie. Apoi, mă gândesc să se potrivească şi personalităţii celui/celei pentru care cumpar. De multe ori văd o felicitare care îmi place, dar sunt sigură că persoana pentru care o cumpăr nu ar aprecia-o la fel ca mine, aşa că trebuie să renunţ şi să mă îndrept spre altceva.

Imaginea de pe felicitare e cea mai importantă în alegere. Formatul (că e A5, A6) nu contează atât de mult, deşi aş opta pentru un A5 mai degrabă. Îmi plac felicitările pe 2 pagini, deci cele care au un "interior" şi se deschid ca o carte, nu cele de tip "ilustrată". Asta pentru că dă un plus de "mister" înainte ca persoana să citească efectiv urarea.
Nu prea îmi plac felicitările care au deja un mesaj scris (deşi câteodată cumpăr şi din acelea) de genul "pentru cea mai frumoasă...", "celui mai bun soţ"...îmi par cumva stereotipe, şi nu pot să îi inţeleg pe aceia care consideră că acel mesaj prescris e de ajuns şi nu mai adaugă nici o notă personală.

Neapărat compun un text (uneori în versuri) care să se potrivească ocaziei, persoanei, dar şi imaginii felicitării, astfel încât să compună un tot, şi persoana care primeşte felicitarea să fie impresionată, şi să nu o pună cu prima ocazie la coş.

Rezumativ, pot să spun că aleg în funcţie de starea mea de spirit, de imaginea de pe felicitare şi de persoana pentru care o cumpăr. Când se întâlnesc toate aceste condiţii într-un mod satisfăcător, cumpăr felicitarea respectivă. Nu prea cumpăr felicitari în silă, doar fiindcă trebuie. Mai bine nu cumpăr decât să fac aşa ceva. În orice caz, să ofer un cadou (sau doar o simplă felicitare, este o plăcere pentru mine, mai ales când observ reacţia celui/celei ce o primeşte."

Vizitaţi amazingcard.ro pentru a vedea şi comanda cele mai frumoase felicitări 3D.