FB Ronnie & ZumiElla

Criza economica din 1929-1933 seamana din multe puncte de vedere cea actuala. Multe elemente specifice celor doua evenimente contin similaritati stranii. Punctul central al acestora sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala americana (FED). Masurile pe care le impune si efectele acestora seamana sub multe aspecte, la 80 de ani distanta. America este condusa in timpul crizei din 2008 de nepotul unui om de afaceri implicat in evenimente premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Preston Bush, bunicul lui George W. Bush, a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, astazi, unul dintre cele mai afectate de criza economica.

Statul forte, chemat sa rezolve problema
Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, in cadrul caruia au fost asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza economica majora. La vremea respectiva, economiile dependente de credite americane au fost primele care au colapsat. Primul faliment bancar de proportii a fost cel al KreditAnstalt Austria. Prabusirea economica a determinat o profunda depresie in randul populatiei afectate (criza fiind cunoscuta si ca “Marea Depresie”): drumul catre solutiile disperate, extreme, fusese deschis. Metodele clasice, democratice, de reglementare si gestionare a crizei, nu au dat rezultatele sperate, astfel incat modelele dirijiste incepeau sa se contureze ca alternativa. Germania, Italia, Romania si Ungaria au adoptat un astfel de model. Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii ‘30, statul american a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat anumite activitati economice.

Protectie sociala pentru bogati
Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata 700 de miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). “Riscam sa comitem aceleasi erori care au prelungit Marea Depresie Economica”, declara zilele trecut congresmanul Ron Paul. “Balonul imobiliar s-a spart, somajul este in crestere, dolarul slabeste in fiecare zi. Este socialism pentru bogati. Este salvarea economistilor, a bancilor si a celor de pe Wall Street” a adaugat acesta. Actuala criza seamana cu predecesoarea sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin nationalizari. Aceasta soarta au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste nationalizari evidente, exista si unele mascate, in cadrul carora guvernele garanteaza pierderile unor banci sau le infuzeaza capital, fara a declara aceste proceduri ca fiind “nationalizari”.

FED, controlata de cateva banci private
“Cine uita nu merita” spunea Nicolae Iorga, referindu-se la riscul pe care si-l asuma prezentul atunci cand nu tine seama de trecut. Mult discutata criza economica americana, alaturi de replicile resimtite la nivel european pare a urma, fila cu fila, paginile unei alte crize, intrata deja in istorie: marea criza mondiala din 1929 – 1933. Atunci, ca si acum, fitilul s-a aprins in SUA. In ciuda numelui, FED nu este o banca de stat, ci un consortiu compus din banci private, controlat, direct sau prin subsidiare, de reprezentanti ai urmatoarelor structuri financiare: Rotschild Bank din Paris si Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers (!!), Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank. Lista membrilor consiliului de conducere a FED, de-a lungul timpului, aduce in prim plan si alte consortii bancare: Morgan & Cie, Paris, Lazard Freres, Paris, J.P. Morgan Co. New York, J. Henry Schroder Banking Corp.(banca unde era deschis contul personal al lui Adolf Hitler), Schroder Bank, Hamburg & Berlin, Lehman Brothers, New York, Elsie & William Rockefeller, New York, Isabel & Percy Rockefeller, New York, James Paul Warburg. Aceasta increngatura de nume de bancheri ori de banci, unele mai cunoscute, altele, mai putin, releva caracterul international al efectelor masurilor impuse de FED.

Bunicul lui Bush, director intr-o companie- prietena a nazistilor
Documente declasificate recent arata ca unele dintre aceste organisme au fost implicate in Marea Criza din anii ’30, ba chiar au contribuit la finantarea Celui de-al Treilea Reich. Paul Warburg a fost presedinte al Federal Bank, dar si al IG Farben! Cel mai elocvent exemplu este cel al bancii Elvetiene UBC A.G. (Union Banking Corporation, una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza). In perioada interbelica, bunicul actualului presedinte al SUA, George W. Bush, Preston Bush a condus reprezentanta americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant al concernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre “motoarele” masinii de razboi a Celui de-al Treilea Reich, alaturi de gigantii IG Farben si Krupp. Dealtfel, familia industriasului german controla UBC prin intermediul altor banci pe care le detinea (ca Bank voor Handel en Scheepvarrt din Rotterdam). Un cadrul companiei United Steel Works, Thyssen era asociat cu Friedrich Flick, actionar majoritar al IG Farben. Potrivit arhivelor, acestia, impreuna cu “actionari americani” a caror identitate a ramas secreta au fondat CSSC, conglomerat industrial concentrat pe extractia carbunelui din Silezia si pe fabricarea otelului. CSSC folosea ca forta de munca detinuti ai lagarelor de concentrare, inclusiv Auschwitz. Gigantul IG Farben (producatorul celebrului Ziklon B) a avut ca membri ai consiliului director reprezentanti ai Ford Motors (Edsel Ford), ai City Bank (C. E. Mitchel), Manhattan Bank si Standard Oil. Aceeasi oameni de afaceri au ocupat, anterior, functii importante in cadrul FED, gestionarul crizei economice a anulor ’30, despre care se spune ca au creat climatul social propice venirii la putere a Partidului National Socialist condus de Adolf Hitler.

Banii, mutati in reteaua bancara din umbra

Criza economica americana a facut ca multora dintre analistii economici internationali sa li se formeze o impresie de deja-vu, asemanand-o cu Marea criza din anii '30, cu stagnarea economiei japoneze din anii '90, sau cu stagflatia din anii '70. "Exista elemente comune cu toate aceste crize si din aceasta cauza este atat de inspaimantatoare", a estimat economistul independent Joel Naroff. Pentru Peter Morici, economist al Universitatii din Maryland, actuala situtaie economica americana seanama in special cu lunga stagnare economica resimtita de Japonia dupa recesiunea din 1989. Bancile au creat produse financiare din ce in ce mai complexe in incercarea de a-si majora profiturile, fara a reusi sa controleze riscurile. "In sistemul bancar exista o problema structurala, ca si in Japonia, si sunt sanse mici ca aceste probleme sa se rezolve rapid", a spus Morici. Paul Krugman, economist in cadrul Universitatii Princeton sustine ca pericolul este si mai mare. Foarte multi bani au fost scosi din sistemul bancar reglementat si integrati intr-o "retea bancara din umbra", alcatuit din produse derivate bazate pe credite ipotecare cu grad de risc ridicat si in care autoritatile practic au disparut, a spus acesta. "Acum suntem in plina criza ca cea din 1930", sustinea economistul univeristatii americane, pentru ca, “ depresia financiara actuala este o varianta moderna a panicii bancare ce a lovit tara cu trei generatii in urma". Cu un secol in urma, bancherul J. Pierpont Morgan a negociat un acord pentru salvarea sistemului bancar cu ajutorul Trezoreriei americane. In 2008, banca fondata de acesta, JPMorgan Chase, a condus operatiunea de salvare a Bear Stearns, cu ajutorul Federal Reserve, aplanand o potentiala situatie de panica. Economistii subliniaza totodata unele aspecte unice ale crizei actuale. Spre deosebire de criza japoneza, de exemplu, bancile americane sunt obligate sa-si reduca rapid pierderile, ceea ce elimina posibilitatea ca activele cu probleme sa ramana pentru multa vreme in registrele contabile, a subliniat economistul sef din cadrul First American Funds, Keith Hembre. In plus, autoritatile americane au preluat rapid controlul situatiei, cu un plan de relansare economica in valoare de 168 miliarde dolari, cu un mare grad de implicare alaturi de Federal Reserve, ceea ce nu a avut loc dupa 1929.

Evolutia crizei financiare 2007-2008

Criza financiara izbucnita la inceputul anului trecut in Statele Unite si care incepe sa afecteze din ce in ce mai mult Europa a avut mai multe etape. In Statele Unite se inmultesc restantele la rambursarea creditelor acordate pe segmentul "subprime", al clientilor cu grad mare de risc, care provoaca primele falimente ale unor banci specializate. Banca de Investiţii Bear Stearns, care anunţa falimentul a doua fonduri speculative, este prima mare banca atinsa de criza subprimelor.
*Pieţele bursiere cad, prevestind riscul propagarii crizei. Francezii de la BNP Paribas anunta înghetarea a trei fonduri de investitii expuse pe piata subprime. BCE injecteaza 94,8 miliarde de euro, iar FED - 24 de miliarde de dolari.
*Octombrie-decembrie 2007: Mai multe banci mari anunta deprecieri importante de active, ca urmare expunerilor pe piata creditelor ipotecare cu grad mare de risc.
*22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), banca centrala americana, coboara dobanda cheie cu trei sferturi de punct, la 3,50%, masura de o marime semnificativa. Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul lui aprilie, dobanda cheie pana la 2%.
*Banca britanica Northern Rock este nationalizata de guvern.
*Marile banci centrale din lume fac eforturi concertate, ca sa calmeze pietele de credit.
*Banca JPMorgan Chase anunta preluarea bancii de investitii Bear Stearns la pret scazut si cu ajutorul financiar al Federal Reserve.
*Trezoreria americana pune sub supraveghere bancile ipotecare Freddie Mac si Fannie Mae, oferindu-le astfel timp sa-si restructureze finantele, dupa ce le-a garantat datorii de 200 miliarde dolari.
*Banca de investitii Lehman Brothers, a patra din lume, da faliment, iar una dintre cele mai mari banci americane, Bank of America, anunta preluarea Merrill Lynch, a treia banca mondiala de investitii.
*Zece banci internationale creeaza un fond de lichiditati de 70 miliarde dolari, ca sa faca fata necesitatilor urgente, in timp ce bancile centrale deschid robinetele creditului.
* Fed si guvernul american nationalizeaza cel mai mare grup de asigurari din lume, American International Group (AIG), amenintat de faliment, si ii acorda un ajutor de 85 miliarde dolari, in schimbul a 79,9% din actiunile sale.
*Pietele internationale de capital continua sa scada, iar bancile centrale iau tot mai multe masuri ca sa aduca lichiditate institutiilor financiare.
* Banca britanica Lloyds TSB preia concurentul sau HBOS, amenintat de faliment. Autoritatile americane anunta ca pregatesc un plan de 700 miliarde dolari, ca sa curete bancile de activele neperformante.
*Presedintele american George W. Bush lanseaza un apel la "actiune imediata" in ceea ce priveste planul de salvare a bancilor, ca sa evite o agravare a crizei din Statele Unite.
*Dezbaterile adunarii generale a Natiunilor Unite de la New York sunt dominate de criza financiara. Jucatorii de pe pietele financiare sunt din ce in ce mai ingrijorati, in contextul intarzierilor privitoare la planul american.
*Cotatia actiunilor grupului bancar si de asigurari belgiano-olandez Fortis se prabuseste, din cauza temerilor privitoare la solvabilitatea grupului. In Statele Unite, JPMorgan preia controlul bancii concurente Washington Mutual, cu ajutorul autoritatilor federale.
*28 septembrie: Planul de salvare american este discutat in Congres. In Europa, Fortis este nationalizat de autoritatile belgiene, olandeze si luxemburgheze. In Marea Britanie este nationalizata banca Bardford & Bingley.
*29 septembrie: Pe pietele financiare continua caderile. Bursele americane s-au prabusit dupa ce Camera Reprezentantilor a respins planul de 700 de miliarde de dolari propus de administratia Bush ca solutie de salvare a sectorului financiar. Indicele Dow a pierdut imediat dupa aflarea vestii 700 de puncte, cea mai mare cadere inregistrata vreodata, iar indicii Nasdaq si S & P s-au depreciat cu 7%, procent nemaintalnit de la atentatele din 11 septembrie 2001.
*Dobanzile interbancare continua sa creasca, impiedicand bancile sa se refinanteze. In Statele Unite, Citigroup preia controlul Wachovia, iar in Europa, Banca Centrala Europeana (BCE) pune la dispozitia bancilor lichiditati de 120 de miliarde euro.
*Planul lui Bush privind cheltuirea banului public pentru solutia salvatoare declanseaza nemultumirile americanilor de rand. Multi dintre ei au fost, însa, greu loviti de criza din sectorul creditelor, astfel ca sunt gata sa accepte orice solutie pentru ca viata sa revina, cât de cât la normal. Bancile nu mai dau credite nici pentru cumpararea masinilor. Piata vanzarilor de automobile s-a prabusit, iar distribuitorii sunt amenintati de faliment. Micii întreprinzatori îsi pierd si ei clientela.. Reclamele la alimente pun accent pe preturi mici, nu pe gust sau aspect, ca pâna acum. Situatia începe sa semene tot mai mult cu Marea Depresiune Economica de acum opt decenii.