D-ale revolutiei !!
Aseara pe un post tv, Iliescu si niste revolutionari, dezbateau aprig faptul ca multi nu cred ca in '89 a fost revolutie si nu recunosc meritul revolutionarilor care au luptat pentru libertate.
Revolutionarii participanti la dezbaterea de aseara, cu glasul innecat de lacrimi povesteau cum s-au luptat pentru ca poporul sa scape de traiul greu, sa nu mai stea la cozi, sa nu mai stea in frig, au luptat pentru demnitate si libertate. Si totusi nu sant tratati cu recunostinta si respectul cuvenit.
Iliescu a recunoscut cam cu jumatate de gura ca intradevar pe plan social multi o duc mai greu decat pe vremea lui Ceausescu. Salariile sant mai mici, cheltuielile mai mari. Dar in schimb au libertate de exprimare si pot calatori fara restrictii.
Nu mai esti obligat sa stai la cozi, magazinele sant pline de alimente. Totusi oamenii stau la niste cozi mult mai mari decat pe vremuri in speranta ca pot cumpara si ei cate ceva cu putinii bani pe care ii au.
Tot asa si cu frigul din apartament. Nu se intrerupe caldura la ordinul venit de sus, cateva ore zilnic. Nu. Acuma locatarul face cerere si se roaga sa i se taie caldura complect nu doar cateva ore zilnic, ca nu este in stare sa o plateasca.
E o mare diferenta, omul are libertatea de a alege sa stea la coada, sa stea in frig, sa rabde de foame. Are si demnitatea sa stea zgribulit si flamand.
In '89 Romania a fost un stat suveran care nu avea datorii externe.
La 21 de ani Romania este vasala FMI. FMI-ul dicteaza cat sa fie salariile si pensiile, cat de mari sa fie impozitele.
FMI-ul dicteaza, Romania se supune.
Pe vremuri circulau bancuri politice o gramada, se facea haz pe seama conducatorilor iubiti. E drept ca nu le auzeai la tv sau radio.
Acuma ii vezi la tv injurand si terfelind pe conducatori. E libertate, e libera exprimare castigate in revolutie.
E o mare diferenta, pe vremuri erau spirituali, in prezent sant vulgari.
Asta e libertatea, asta e demnitatea ?
Revolutionarii participanti la dezbaterea de aseara, cu glasul innecat de lacrimi povesteau cum s-au luptat pentru ca poporul sa scape de traiul greu, sa nu mai stea la cozi, sa nu mai stea in frig, au luptat pentru demnitate si libertate. Si totusi nu sant tratati cu recunostinta si respectul cuvenit.
Iliescu a recunoscut cam cu jumatate de gura ca intradevar pe plan social multi o duc mai greu decat pe vremea lui Ceausescu. Salariile sant mai mici, cheltuielile mai mari. Dar in schimb au libertate de exprimare si pot calatori fara restrictii.
Nu mai esti obligat sa stai la cozi, magazinele sant pline de alimente. Totusi oamenii stau la niste cozi mult mai mari decat pe vremuri in speranta ca pot cumpara si ei cate ceva cu putinii bani pe care ii au.
Tot asa si cu frigul din apartament. Nu se intrerupe caldura la ordinul venit de sus, cateva ore zilnic. Nu. Acuma locatarul face cerere si se roaga sa i se taie caldura complect nu doar cateva ore zilnic, ca nu este in stare sa o plateasca.
E o mare diferenta, omul are libertatea de a alege sa stea la coada, sa stea in frig, sa rabde de foame. Are si demnitatea sa stea zgribulit si flamand.
In '89 Romania a fost un stat suveran care nu avea datorii externe.
La 21 de ani Romania este vasala FMI. FMI-ul dicteaza cat sa fie salariile si pensiile, cat de mari sa fie impozitele.
FMI-ul dicteaza, Romania se supune.
Pe vremuri circulau bancuri politice o gramada, se facea haz pe seama conducatorilor iubiti. E drept ca nu le auzeai la tv sau radio.
Acuma ii vezi la tv injurand si terfelind pe conducatori. E libertate, e libera exprimare castigate in revolutie.
E o mare diferenta, pe vremuri erau spirituali, in prezent sant vulgari.
Asta e libertatea, asta e demnitatea ?
23 decembrie 2010 la 15:00
Nu ne-am dat seama ca va fi asa. Daca aveam darul prezicerii, nimeni nu ar fi iesit in strada. Sau daca atunci, imediat dupa Revolutie, nu ii lasam pe hotii astia sa faca ce vor. Daca atunci, in prima vara de "libertate" ii sprijineam pe liberali si pe taranisti, daca atunci tineam cu "huliganii" din piata si nu cu hoarda de mineri veniti "sa faca curatenie". Din pacate nu am avut viziunea a ceea ce urmeaza. Si platim pentru asta inca si acum. Si inca mult inainte.