FB Ronnie & ZumiElla

Am citit cartea acum vreo luna-doua. M-a impresionat. E vorba despre Holocaust-ul vazut prin ochii unui copil care l-a trait si i-a simtit realitatea. E vorba despre anii de dupa razboi, in care autorul incerca sa isi refaca viata. Pentru cei care se indoiesc de faptul ca Holocaust-ul a fost real, e o carte care povesteste grozaviile care au avut loc in anii tulburi 38-45.

Distins in 2004 cu Premiul Medicis pentru literatura straina, volumul autobiografic Povestea unei vieti descrie experientele traite de Aharon Appelfeld de-a lungul a aproape opt decenii - anii dinainte de razboi, deportarea, evadarea din lagar, lupta pentru supravietuire in padurile Transnistriei, viata din tabara de refugiati din Italia, emigrarea in Palestina, anii de armata si cei de studii, descoperirea vocatiei de scriitor -, urmind cursul intortocheat al memoriei, redat admirabil prin stilul eliptic, lacunar, presarat cu nenumarate salturi temporale, ce confera autenticitate si onestitate prozei lui. Cartea de fata este de fapt povestea genezei scriitorului, a eforturilor sale de a-si cladi o viata noua pe ramasitele trecutului, de a reinnoda legaturile cu mostenirea iudaica si de a-si descoperi propria voce in oceanul polifonic al literaturii, scriind intr-o limba adoptiva.

 "Cartea lui Aharon Appelfeld nu este o naratiune cronologica a unor evenimente traite, ci o discutie deschisa si sfisietoare despre ce si cum anume ne amintim, despre ce inseamna sa fii evreu si cum sa scrii despre asta fara a aluneca in sentimentalism sau retorica goala. Este povestea unei experiente cu neputinta de povestit." (Booklist)