Basme !

  • miercuri, 30 iunie 2010
  • Scris de ZumiElla

A fost odata o .... o ... hai sa spunem o casa. Si casa aceea avea de toate.
Ravneau unii sa ajunga in fruntea acelei case, ca sa poata dispune de toate cate faceau parte din ea.
Unul mai de soi [a se citi mai smecher] a promis celor care il vor sprijini ca nu ii va uita, si cand se va vedea in fruntea casei, le va imparti bogatiile din casa.
Si s-a tinut de cuvant, a instrainat foarte multe bunuri adunate. Le-a daruit celor care l-au ajutat sa ajunga pe post de prim gospodar.
La inceput nu s-a simtit, ca doar era bogata aceea casa. Dar au trecut anii si tot risipind fara sa se puna nimic in loc, bogatia a cam secat. Se stie ca daca tot iei fara sa pui nimic in loc se cam termina.
Primul gospodar din casa, a risipit si a tot risipit ca sa-i multumeasca pe cei care l-au sustinut. A fost dat deoparte si au venit altii, dar nici acestia nu au fost gospodari mai buni. Au risipit in continuare, ca sa-i multumeasca pe cei din tabara lor.
Acum, acea casa bogata, a ajuns o ruina care asteapta sa vina cineva sa salveze ce se mai poate salva.
Oamenii care altadata au adus belsugul in acea casa au ajuns niste mosnegi. Nu mai au putere sa munceasca.
Dar tragic este ca primul gospodar, i-a transformat pe cei in putere in niste trantori. I-a invatat ca nu merita sa munceasca, ca o duc mai bine daca renunta la munca.
Acuma toti, in frunte cu primul gospodar asteapta sa vina un vecin binevoitor care sa le dea bani, sa le porneasca afacerile, sa le lucreze pamanturile.
Basmul nu e gata, inca se mai spune.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu