Teza la Română
Cum mi-am petrecut...(nu, nu sfârşitul lumii, ca în filmul ăsta) ci teza la română, ultima teză din Liceu.
Eram în clasa a 12-a, semestrul doi. Nu ştiu cum se procedează astăzi, dar pe atunci, în clasa a 12-a, la materiile de BAC mai importante se dădea o lucrare de simulare a BAC-ului, pentru a vedea ce ne aşteaptă peste 2-3 luni. Aşadar, am dat simularea la limba română. Dira, profesoară de română, ne-a promis că această lucrare va fi considerată teza şi nu va trebui să ne mai chinuim cu încă o lucrare. Oricum, în vremea aceea, teza, şcoala şi BAC-ul erau ultimele lucruri care ne interesau pe lume. Am dat, deci, simularea şi, fiindcă era destul de grea, majoritatea am luat note cam mici. Eu parcă am luat 8,70 în condiţiile în care la teză luam, de obicei, 10.
Când diriga a văzut ce note mici am luat la aşa-zisa teză, ce s-a gândit, săraca, se ne ajute "puţin" la medie, adică sp mai dăm încă o teză, cu subiecte alese de ea. Noi, când am auzit una ca asta, normal, ne-am scandalizat, dar dira a ţinut-o pe a ei. Dira era una dintre persoanele care atunci când dorea o chestie făcea ce făcea şi îi ieşea figura. Mai cu ameninţări, mai cu muncă de convingere, mai cu urlete şi ţipete, am stabilit noua teză peste vreo săptămînă.
Pe atunci, în clasa a 12-a era la modă să chiuleşti (bine, la mine, moda începuse mai devreme, cam de prin clasa a 2-a). Nu aşa, unul câte unul, ci la grămadă, cu toată clasa. Dar existau unele tabu-uri: nu chiuleşti de la dira/diru şi nu chiuleşti de la teze.
Vine şi ziua faimoasei teze. Noi, ofticaţi nevoie mare, nu ne-am mai pregătit în plus, de când cu simularea, aşa că ne cam ţâţâia fundul. Şi ce ne vine ideea, nouă, Trupei de şoc (adică Feli, Anchy, Chris şi cu mine): să o dăm dracului de diră, cu tot cu teza ei. Şi fiindcă ceilalţi colegi nu erau de aceeaşi părere cu noi, i-am dat dracului şi pe ei şi am plecat singure. Nu mai ştiu a cui a fost ideea, cert e că în 2 minute eram la poartă să ieşim din liceu. Abia-abia am trecut de portar (nu era voie să ieşim în timpul orelor) şi, fericite că încălcăm tabu-ul amintit mai sus şi că ne doare în fund de asta, am pornit-o la plimbare.
Ce să facem? Cum să treacă vremea? Ne-am dus la magazin, am luat o sticlă de jumate de Tanita de ciocolată (vă mai amintiţi lichiorul ăla?) şi ne-am dus în parcul aflat nu departe de liceul nostru, pe malul Mureşului. Acolo, stând turceşte pe iarbă şi trecând sticla de Tanita din mână în mână, ne-am petrecut cea mai mişto teză din viaţa noastră. Şi, credeţi-mă, a meritat cu vârf şi îndesat, chiar dacă a doua zi ne-am luat morcovu.
Eram în clasa a 12-a, semestrul doi. Nu ştiu cum se procedează astăzi, dar pe atunci, în clasa a 12-a, la materiile de BAC mai importante se dădea o lucrare de simulare a BAC-ului, pentru a vedea ce ne aşteaptă peste 2-3 luni. Aşadar, am dat simularea la limba română. Dira, profesoară de română, ne-a promis că această lucrare va fi considerată teza şi nu va trebui să ne mai chinuim cu încă o lucrare. Oricum, în vremea aceea, teza, şcoala şi BAC-ul erau ultimele lucruri care ne interesau pe lume. Am dat, deci, simularea şi, fiindcă era destul de grea, majoritatea am luat note cam mici. Eu parcă am luat 8,70 în condiţiile în care la teză luam, de obicei, 10.
Când diriga a văzut ce note mici am luat la aşa-zisa teză, ce s-a gândit, săraca, se ne ajute "puţin" la medie, adică sp mai dăm încă o teză, cu subiecte alese de ea. Noi, când am auzit una ca asta, normal, ne-am scandalizat, dar dira a ţinut-o pe a ei. Dira era una dintre persoanele care atunci când dorea o chestie făcea ce făcea şi îi ieşea figura. Mai cu ameninţări, mai cu muncă de convingere, mai cu urlete şi ţipete, am stabilit noua teză peste vreo săptămînă.
Pe atunci, în clasa a 12-a era la modă să chiuleşti (bine, la mine, moda începuse mai devreme, cam de prin clasa a 2-a). Nu aşa, unul câte unul, ci la grămadă, cu toată clasa. Dar existau unele tabu-uri: nu chiuleşti de la dira/diru şi nu chiuleşti de la teze.
Vine şi ziua faimoasei teze. Noi, ofticaţi nevoie mare, nu ne-am mai pregătit în plus, de când cu simularea, aşa că ne cam ţâţâia fundul. Şi ce ne vine ideea, nouă, Trupei de şoc (adică Feli, Anchy, Chris şi cu mine): să o dăm dracului de diră, cu tot cu teza ei. Şi fiindcă ceilalţi colegi nu erau de aceeaşi părere cu noi, i-am dat dracului şi pe ei şi am plecat singure. Nu mai ştiu a cui a fost ideea, cert e că în 2 minute eram la poartă să ieşim din liceu. Abia-abia am trecut de portar (nu era voie să ieşim în timpul orelor) şi, fericite că încălcăm tabu-ul amintit mai sus şi că ne doare în fund de asta, am pornit-o la plimbare.
Ce să facem? Cum să treacă vremea? Ne-am dus la magazin, am luat o sticlă de jumate de Tanita de ciocolată (vă mai amintiţi lichiorul ăla?) şi ne-am dus în parcul aflat nu departe de liceul nostru, pe malul Mureşului. Acolo, stând turceşte pe iarbă şi trecând sticla de Tanita din mână în mână, ne-am petrecut cea mai mişto teză din viaţa noastră. Şi, credeţi-mă, a meritat cu vârf şi îndesat, chiar dacă a doua zi ne-am luat morcovu.
0 comentarii: