1 Mai la Căsoaia, Arad
Miercurea trecută scriam despre fazele tari de 1 Mai de la Căsoaia, de anul trecut, cu nerabdarea unui copil care abia asteaptă să plece din nou în vacanţa.
Ei bine, anul ăsta am plecat din Arad vineri seara, pe la ora 19, încărcati cu o grămadă de bagaje (de parcă am fi plecat cel puţin pentru o săptămână), cinci persoane şi jumătate, înghesuite în biata "americă" - dar cu un chef nebun de iarbă verde. Ne-a luat mai putin de o oră să ajungem la destinaţie, ceea ce s-a potrivit la fix deoarece speram să apucăm să instalăm corturile pe lumină naturală şi nu la lumina farurilor. Având în vedere faptul că şi la lumină naturală corturile sunt dificil de ridicat...a fost bine că am ajuns devreme.
Speram să găsim un loc de campare cel puţin la fel de bun ca şi cel de anul trecut, dar norocul ne-a surâs într-un mod nesperat: am reuşit să găsim acelaşi loc, dar exact acelaşi. Am pus cortul mare sub acelaşi pomişor, am parcat maşina în acelaşi loc, am făcut focul în vatra focului de anul trecut - şi am fost la fel de singuri ca şi anul trecut. Nu ne-a deranjat nimeni, am putut să ne manifestăm bucuria de a fi la iarbă verde fără a deranja pe alţii...ce mai, a fost super!
De data asta am fost într-o formaţie uşor diferită faţă de anul trecut. Dacă anul trecut am fost 2 fete şi 2 băieţi, anul asta am fost 2 fete şi 3 băieţi şi jumătate. Jumătatea e "Piticul", piciul de 7 ani care ne e nepot, si care a iesit pentru prima dată cu cortul pentru mai multe zile - păcat că au fost doar trei zile.
Ca de obicei, am pus mult mai multă mâncare şi băutură decât s-a consumat. Nu ştiu cum se face dar intotdeauna estimăm greşit cantităţile, şi niciodată în minus ci mereu în plus. Parcă suntem nişte nehaliţi şi jumătate, când noi, de fapt, vrem mai mult mişcare decât papa.
Anul acesta nu am mai avut treabă nici cu păianjenii uriaşi (deşi am întâlnit vreo câţiva), nici nu ne-am întâlnit cu kiwi cu ochi. In schimb ne-am jucat raţele şi vânătorii, ne-am stropit cu apă din pârâu (despre care pârâu am aflat azi că ar fi poluat cu nişte materiale radioactive!?!) şi ne-am jucat de-ascunselea pe întuneric. Am făcut şi foc de tabără, am jucat şi fotbal (de unde mi-am şi învineţit piciorul drept, că doar băieţii au dat fără milă), am jucat şi frisbee...pe scurt, am făcut multă mişcare. Duminică am dat o raită şi prin camping, unde am băut nişte bere şi am jucat un ping-pong la dublu.
Peripeţiile au început abia la plecarea spre casă. Pe la jumătatea drumului era filtru de poliţie, care vâna petrecăreţii întorşi de la picnic. Ne-au tras şi pe noi pe dreapta şi l-au pus pe Drakul meu să sufle în fiolă. A băut el vreo trei beri, dar toate fără alcool, aşa că am scăpat fără amendă. Dar, totuşi, a fost prima lui oprire de către poliţie de doi ani de când şi-a luat permisul şi a avut ceva emoţii.
Când în sfârşit să ajungem acasă, la intrarea in Arad ne-am pierdut şi toba de eşapament. Dădusem într-unul din zecile de cratere de pe strada Şiriei şi toba nu a mai vrut să stea la locul ei. Totuşi, de bine de rău, am ajuns şi până acasă, teferi, întregi, obosiţi dar fericiţi. Ah, şi "prăjiţi" bine de soare. Căci am avut parte de o vreme superbă, aproape fără pic de nor.
Una peste alta, a fost un weekend tare reuşit. Abia aştept ă pornim din nou la drum. Poate în minivacanţa de Rusalii, pe 22, 23 şi 24 Mai. Mai vedem noi. Bine că s-a deschis sezonul.
0 comentarii: