Poveste
A fost odata, a fost odata o tara, cu munti, cu rauri, dar mai ales cu campii.
Cat vedeai cu ochii se unduiau in bataia brizei lanuri de grau, de porumb, de floarea soarelui, etc.
Tara asta pe langa bogatiile naturale mai avea si industrie. O industrie diversificata, in care se muncea din greu. Absorbea toata forta de munca disponibila din tara.
Produsele industriale mergeau in proportie de 80% la export. Ramanea putin pentru consumul celor din tara.
La fel si productia agricola, foarte mult mergea la export.
Populatia tarii trebuia sa stranga cureaua, fiindca tara avea datorii externe care trebuiau platite.
Dar cu toate restrictiile, populatia avea un avantaj, se construia. Se construiau blocuri. In fiecare an zeci, chiar sute de familii se mutau in locuinte noi. Si mai aveam un avantaj, remuneratia era in asa fel calculata sa poata fiecare sa traiasca, sa-si plateasca datoriile, si sa-i mai si ramana putin.
Avenit si anul in care, tara aceasta din poveste a scapat de toate datoriile externe.
Dar odata cu achitarea datoriilor externe a venit si asa zisa revolutie. Si s-a schimbat regimul.
Noul regim a inceput prin a face praf tot ce cu atata truda s-a construit in tara asta.
In 20 de ani de democratie originala s-a distrus totul, industrie, agricultura, a lasat sute de mii de oameni pe drumuri, ba ne-au bagat si in niste datorii externe mult mai mari decat cele dinainte.
Cei care au muncit pe vremea in care tara era bagata in datorii externe, stiu cat de greu a fost si cate restrictii aveau oamenii de indurat.
Santem nevoiti ca dupa 20 de ani sa ne reintoarcem din nou la regimul de viata din trecut si sa induram de data aceasta si mai multe restrictii, sa strangem si mai mult cureaua.
Sa trecem din nou prin regimul de austeritate, in care sa renunti la toate
Solutie exista.
In aceasta tara din poveste este nevoie de o revolutie.
Dar de data asta revolutia sa fie una adevarata.
Cu averile confiscate de revolutie se pot plati datoriile externe.
Si aceasta tara din poveste v-a avea un nou inceput.
Cat vedeai cu ochii se unduiau in bataia brizei lanuri de grau, de porumb, de floarea soarelui, etc.
Tara asta pe langa bogatiile naturale mai avea si industrie. O industrie diversificata, in care se muncea din greu. Absorbea toata forta de munca disponibila din tara.
Produsele industriale mergeau in proportie de 80% la export. Ramanea putin pentru consumul celor din tara.
La fel si productia agricola, foarte mult mergea la export.
Populatia tarii trebuia sa stranga cureaua, fiindca tara avea datorii externe care trebuiau platite.
Dar cu toate restrictiile, populatia avea un avantaj, se construia. Se construiau blocuri. In fiecare an zeci, chiar sute de familii se mutau in locuinte noi. Si mai aveam un avantaj, remuneratia era in asa fel calculata sa poata fiecare sa traiasca, sa-si plateasca datoriile, si sa-i mai si ramana putin.
Avenit si anul in care, tara aceasta din poveste a scapat de toate datoriile externe.
Dar odata cu achitarea datoriilor externe a venit si asa zisa revolutie. Si s-a schimbat regimul.
Noul regim a inceput prin a face praf tot ce cu atata truda s-a construit in tara asta.
In 20 de ani de democratie originala s-a distrus totul, industrie, agricultura, a lasat sute de mii de oameni pe drumuri, ba ne-au bagat si in niste datorii externe mult mai mari decat cele dinainte.
Cei care au muncit pe vremea in care tara era bagata in datorii externe, stiu cat de greu a fost si cate restrictii aveau oamenii de indurat.
Santem nevoiti ca dupa 20 de ani sa ne reintoarcem din nou la regimul de viata din trecut si sa induram de data aceasta si mai multe restrictii, sa strangem si mai mult cureaua.
Sa trecem din nou prin regimul de austeritate, in care sa renunti la toate
Solutie exista.
In aceasta tara din poveste este nevoie de o revolutie.
Dar de data asta revolutia sa fie una adevarata.
Cu averile confiscate de revolutie se pot plati datoriile externe.
Si aceasta tara din poveste v-a avea un nou inceput.
0 comentarii: