FB Ronnie & ZumiElla

E o poveste din razboi. O poveste adevarata.
Eam langa Stalingrad, bombardati si incercuiti de rusi, am facut un legamant, daca reusesc sa scap, pana acasa nu ma mai opresc. Am fost cativa romani care ne-am agatat de masinile nemtesti, ajutati, trasi in masini am reusit sa scapam din incercuire. Ajungand la prima linie intarita a nemtilor a trebuit sa ma prezint la raport. Fiindca ma pricepeam la cai am luat in primire o caruta cu doi cai si am fost repartizat la aprovizionare. Toate bune, dar eu eram hotarat sa ma intorc acasa. Treaba era ca nu am vrut sa renunt la cai si asa am ramas pe front, si cand in retragere am ajuns in Moldova, abia atunci am pornit spre casa. Asa am traversat tara de la est la vest intr-o caruta.Pe drumuri laturalnice, ziua ascuns in cate o sura parasita, noaptea pe drumuri, incet, incet, ma apropiam de casa. O, de cateva ori am scapat ca prin urechile acului sa nu fiu acuzat de dezertare. Mai facand pe prostul ca m-am ratacit, mai mintind ca am fost trimis dar am pierdut ordinul m-am tot apropiat de Arad. In cele din urma a trebuit sa renunt la caruta si la cai, m-am despartit tare greu de cai , dar era mai usor sa ma furisez pe jos si iata-ma acasa.
Ca sa nu fiu judecat ca dezertor s-au tras niste sfori, si am fost lasat la vatra in urma ranilor primite.
Asta a fost la prima concentrare, cand a venit a doua concentrare am fost pe faza si am trecut granita, si asa am haladuit pe pamanturi unguresti lucrand cu ziua pe ici pe colo, ca sa mi se piarda urma.
Mie mi-a ajuns razboiul nu am mai vrut sa lupt.