2. Amintiri dintr-o alta generatie !
Eram copil, locuiam in Curtea de Arges, mama fiind o bucatareasa buna lucra la un han, fiind un pic mai rasarit ajutam si eu pe la strans vasele si mai primeam si eu un banut. Cum primeam banutul asa de repede se si ducea, cumparam bomboane pe care trebuia sa le impart cu surioara mea. Nu v-am spus ca eram patru frati dintre care eu, al treielea nascut eram singurul baiat, celelalte erau fete. Si asa surorile mai mari au ramas cu tata iar eu si cu cea mica am ajuns in Regat cu mama. Si ca oricare copil eram si eu tare neastamparat si faceam multe nazdravanii. Tocmai din asta cauza trebuia sa cumpar cu bomboane tacerea surioarei mele, care stia sa ma santajeze.
Imi aduc aminte de o intamplare, eu am fost cu ideea ca intotdeauna dar ponoasele le-a tras un baiat mai mare care ajuta si el pe la bucatarie.
Trecea un convoi mortuar si canta fanfara, ies si eu afara sa casc gura si il chem si pe prietenul meu, care asa cum spuneam era cu cativa ani mai mare decat mine. Si cum canta fanfara ne apucam noi sa topaim, si dai cu topaiala, va dati seama aia cu mortul, iar noi dansam. Din nefericire noi topaiam pe un capac de canal, si deodata capacul protesteaza, se suceste si cadem noi in canal. Am uitat sa va spun ca prietenul meu avea in brate un vraf de farfurii, pe care tocmai le adunase de pe mese si nu a mai avut timp sa le duca la bucatarie ca eu am insistat sa vina ca altfel pierde distractia. Asa ca farfuriile s-au facut zob, iar noi eram in rahat pana in gat . Noroc ca au venit sa ne salveze. Si cine credeti ca a tras ponoasele ? Binenteles ca prietenul meu. Nu l-a crezut nimeni ca eu am fost instigatorul. Eu eram copilul, inocentul, care nu putea sa fie vinovat. Prietenul a incasat-o pentru farfuriile sparte si pentru ca era sa mor eu inecat in canal.
Imi aduc aminte de o intamplare, eu am fost cu ideea ca intotdeauna dar ponoasele le-a tras un baiat mai mare care ajuta si el pe la bucatarie.
Trecea un convoi mortuar si canta fanfara, ies si eu afara sa casc gura si il chem si pe prietenul meu, care asa cum spuneam era cu cativa ani mai mare decat mine. Si cum canta fanfara ne apucam noi sa topaim, si dai cu topaiala, va dati seama aia cu mortul, iar noi dansam. Din nefericire noi topaiam pe un capac de canal, si deodata capacul protesteaza, se suceste si cadem noi in canal. Am uitat sa va spun ca prietenul meu avea in brate un vraf de farfurii, pe care tocmai le adunase de pe mese si nu a mai avut timp sa le duca la bucatarie ca eu am insistat sa vina ca altfel pierde distractia. Asa ca farfuriile s-au facut zob, iar noi eram in rahat pana in gat . Noroc ca au venit sa ne salveze. Si cine credeti ca a tras ponoasele ? Binenteles ca prietenul meu. Nu l-a crezut nimeni ca eu am fost instigatorul. Eu eram copilul, inocentul, care nu putea sa fie vinovat. Prietenul a incasat-o pentru farfuriile sparte si pentru ca era sa mor eu inecat in canal.
0 comentarii: