FB Ronnie & ZumiElla

Aradonul e un site cu stiri din Arad, unde oamenii au posibilitatea de a posta comentarii vizavi de articolele publicate. De multe ori, comentariile sunt mai consistente si mai piperate decat articolul discutat si e interesant sa le urmaresti. Nu o data am postat si eu comentarii acolo si nu o data am vazut comentariile degenerand in adevarate razboaie intre doua sau mai multe tabere. Ma distreaza sa vad cata pasiune pun oamenii in comentariile si ideile pe care le sustin online.

Ei bine, lunea asta care a trecut am starnit un mic razboi pe Aradon. Am postat un comentariu in care, recunosc, i-am numit "manelisti" si "cocalari" pe unii care postasera comentarii vizavi la stirea ca Ricchi e Poveri va canta de Revelion la Arad. In acel comentariu am dat link spre articolul de pe blogul meu, in care ii invitam pe oameni sa vada doua videoclipuri ale formatiei sus-amintite si abia apoi sa se pronunte asupra calitatii muzicii lor.

Ei bine, faptul ca am dat link spre blog i-a deranjat pe unii mai mult decat faptul ca i-am facut "cocalari" si "manelisti". Repet, am zis asa despre unii care au comentat. Daca as fi zis ceva de genul "toti oamenii carora nu le place Ricchi e Poveri sunt cocalari si manelisti" as fi inteles ca se simteau atinsi multi oameni, dar asa...am ramas nedumerita de replica unora. In speta, Francesca (asa si-a dat numele la comentarii).

Aceasta Francesca era deranjata de faptul ca eu am blog. Pur si simplu. Nu mi-am dat seama de ce:

Acesta era comentariul ei. Nu i-am cerut sa imi faca un top al muzicii anilor 60 dar ea s-a bagat in seama si mi-a atras atentia asupra celor care merita sa fie amintiti ca "tari" in anii 60. Bun. Dar de aici pana la a ma ameninta ca "vezi ce scrii" pe blog e o saritura cam lunga. Iar faptul ca am blog nu e "o realizare nemaipomenita" ci un fapt. Daca m-as fi laudat ca am blog as fi inteles raspunsul ei, dar nu am facut-o.

In plus, doamna "criptotehnoba" (?!) zice ca nu intra pe blogul meu, dar:
din moment ce intreaba daca "poza de pe blog cu rosu" inseamna ca totusi a intrat, nu? (si apropo, raspunsul de mai sus l-a dat la un comentariu a altcuiva, dar avea impresia ca eu postez cu pseudonime diferite). Uita de la mana pana la gura, cum zice romanul.

Din una-alta, nu stiu cum ajunge Francesca sa se laude ce e traducator autorizat, ca eu nu sunt in stare sa fac o traducere live intr-o sala de conferinte...Dar cine te-a intrebat, draga? Dupa care, pentru a vedea tot Aradonul ce traducatoare e ea, la doua cuvinte baga un frantuzism:
Se credea foarte importanta si foarte desteapta (in schimb nu isi dadea seama ca se cearta cu altii, nu cu mine, dar pastra acelasi ton). O tot da inainte ca a avea blog nu e ceva interesant si ca nu ar trebui sa ma laud cu el (de parca sa fi facut asta).

Dar culmea, ca sa zic asa, e ca doamna "face o cercetare stiintifica despre noile tehnici de comunicare, inclusiv blogul". Cu asta m-a dat gata. Nu isi dadea seama ca tocmai a devenit cel mai interesant subiect al cercetarii respective. Si se contrazice: sa ai blog nu e o chestie interesanta, dar ea studiaza aceasta chestie neinteresanta intr-un mod stiintific. Wow. Nu e impresionant? A uitat probabil ca prima regula a cercetarii stiintifice adevarate e observatia, nu interventia. Sau nu a stiut asta niciodata. Am mai intalnit si alte specimene care sustineau ca fac cercetare stiintifica dar habar nu aveam ce e aceea metoda.


Catre sfarsit, enervata, Francesca explodeaza:
Cine o urmarea? Poate propria umbra. Eu am postat cred trei comentarii (patru cu cel postat initial) si ea s-a aberat cu cu vreo 12-15, certandu-se cu mai multi utilizatori si laudandu-se cat e de desteapta. Cine vorbeste de narcisism bolnav? Credea ca sunt genul ei, sa ma intind intr-o discutie inutila, sa ma contrazic eu pe mine, sa schimb pseudonime si sa pun comentarii de sustinere la propriile mele opinii ca si cand as fi altcineva?! Eu mi-am sustinut parerea si recunosc ce am scris eu. Dar ea, biata de ea, depresivo-maniaca si suferind de mania persecutiei, nu avea cum sa inteleaga asta.

In final, s-a ales si ea, saracuta, cu ceva. Cu o intalnire. Adica un anume Paul a invitat-o sa o scoata la un pahar de vin (intre timp Francesca si-a schimbat pseudonimul de cateva ori).
Da, asa se crede Francesca, "efervescenta ca sampania" - adica proasta cu spume. Pardon, nu am vrut sa iasa chiar asa.

Cam aceasta e Francesca: un studiu de caz interesant. Daca as fi psiholog sau psihiatru i-as pune si diagnostic. Dar nu sunt, asa ca ma abtin. Poate vrea sa faca cineva o cercetare stiintifica adevarata.

LATER EDIT: Cireasa de pe tort. Francesca noastra chiar si azi mai raspunde pe la comentarii pe Aradon. Ia uitati-va ce auto-suficienta este:
Nu e de admirat? Doctoranda, un copil...Sper ca nu e adevarat. Si daca da, bietul copil. Nu va fi usor sa creasca cu o astfel de mama. E drept, poate oricand sa ne dea lectii...la limbi. De ce se dezvinovateste asa, totusi?