FB Ronnie & ZumiElla

Cartea de astazi se numeste "Paddy Clarke ha ha ha" si e scrisa de autorul irlandez Roddy Doyle.

Pe cat e de ciudat titlul, pe atat de mult va va placea cartea de fata. Cand am cumparat-o credeam ca e vorba doar de niste aventuri ale copilariei, un fel de "Amintiri din copilarie" irlandez si, intradevar, cartea prezinta multe nastrusnicii in care ne regasim fiecare ca si copii.

Dar, dincolo de nazbatiile copilaresti, cartea prezinta o realitate cruda a adultilor, a felului in care copii sunt afectati de catre ceea ce se intampla in jurul lor.

Paddy Clarke ha, ha, ha este povestea unui baiat care traieste intr-un cartier muncitoresc, la inceputul anilor ’60 . Impreuna cu tovarasii lui, Paddy cutreiera strazile, jucindu-se de-a cowboyii si indienii, facind funeralii vikinge sobolanilor morti, scriindu-si numele in cimentul proaspat sau dind foc la te miri ce. Iar autorul surprinde senzatiile si limbajul copiilor cu o naturalete remarcabila, fara artificii sau sentimentalisme. Tot ce-si doresc acestia este sa se intimple ceva, orice, inainte de a realiza ca lumea se va schimba pentru totdeauna, si nu in bine. Cind isi da seama ca parintii lui sint pe cale sa se desparta, Paddy sta treaz cite o jumatate de noapte, soptind intruna formula magica „Terminati, terminati!”. Strategia nu functioneaza, insa credinta lui naiva reuseste in mod miraculos sa destabilizeze prejudecatile cititorului, introducindu-l in universul fermecat si fermecator al unui copil care incearca sa inteleaga lumea adultilor.

Domnule Mircea Geoana, nimic personal: De ce v-ati dus la Timisoara?

Poate ca nu v-a spus nimeni pina acum, desi ati ajuns baiat mare, ca Ion Iliescu este fiul nelegitim al comunismului romanesc si, fiindca Dumnezeu e sus, i-a dat sa ajunga si fiul nelegitim al capitalismului romanesc de trista tranzitie. De doua ori bastard, de aici si ura care ii curge in vine, de aici si vesnica nevoie a lui Ion Iliescu de legitimitate.

Ion Iliescu n-a reusit niciodata sa fie un real dizident al regimului Ceausescu, desi a umblat dupa aceasta legitimatie. Un las, un fricos notoriu, ii scria lui Ceausescu la perete stiind ca nu va trimite niciodata nicio scrisoare. A refuzat semnarea scrisorii celor 6 si a abandonat rapid “dizidenta” fiindca 1989 ii aducea mult mai multa carne…si singe.

(Ion Iliescu spune astazi ca nu stie cine a tras in noi dupa 22)

Ca sa se legitimizeze in uciderea lui Ceausescu si in erou al neamului, domnule Mircea Geoana, Ion Iliescu a bagat la televizor teroristi, a impachetat sute de morti intr-o “revolutie” si l-a scos pe sticla pe occidentalul Petre Roman, sa-i fraiereasca pe credulii europeni. Noua romanilor ni se baga otrava TVR pe git, in vene, in fiecare celula din creier. Ion Iliescu era legitimat.

(Petre Roman a zburat pe fereastra)

Cind a simtit ca e slab si ca i se duce naibii “coregrafia”, Ion Iliescu a chemat minerii, ca sa faca dracului liniste. De doua ori au venit, sa fie cit mai legitim mai draga! Atunci a cazut cortina Europei peste Romania, atunci a inceput, sssst!, in mare liniste, Marele Jaf National. Stii cu ce s-a legitimat comunistul vostru batrin? Era singurul “sarac si cinstit”, iar noi romanii ultimul popor credul al acelui deceniu de mari reforme europene.

(Miron Cozma a bagat 10 de ani de puscarie, minerii vor ramine multi ani “barbarii” Europei)

Avid de putere dar niciodata multumit de recunostinta subtire a poporului, Ion Iliescu inventeaza mandatul prezidential din umbra, cu el la butoanele patriei, cu el calare pe toate dosarele oamenilor promovati la sefia tuturor structurilor Romaniei. Cu cine se legitima? Cu Emil Constantinescu, “omul lui Coposu”, cu alternanta la putere – una dintre cele mai mari frectii prin care s-a simulat democratia romaneasca.

(Emil Constantinescu naufragiaza din istoria Romaniei in anonimatul functiei de tzutzar aplaudac al noii viziuni iliesciene: toti impotriva unui om)

Domnule Mircea Geoana, stati sa vedeti. Stind 4 ani in umbra (pina in 2000), batrinul comunist a devenit mai intelept. Oare cum sa ne-o plateasca el cu virf si indesat fiindca in sondajele din 1996 orasenii aratau ca fac revolutie daca “bunicuta kgb-ista” isi mai trage un mandat, al 3-lea. Ne-a platit-o! L-a urcat pe Vadim in al 9-lea cer al sondajelor masluite prin manipularea televiziunilor obediente, a mai chemat odata minerii prin gura altora, si a determinat-o pina si pe Doina Cornea sa-l voteze pe Ion Cel Rosu ca Singele, cu doua mânutze. Se simtea razbunat, dar si legitimat. Avea marile orase ingenuncheate, bine speriate de utopica descalecare a lui Vadim.

(Astazi, Vadim a ajuns un biet comic al serialului “Unde sint milioanele mele de voturi?”)

ILEGITIMUL, insa vesnic cautatorul de cit mai perverse forme de legitimare, raminea neobosit in lupta sa cu propriul popor. Crescuse la sân, si i-a dat chiar sa suga din invataturile sale staliniste, un personaj aproape perfect dar foarte ciudat, Adrian – copilul minune al politicii, din cea mai dezmatata perioada din istoria spagii si a privatizarilor romanesti. Iliescu s-a legitimat cu el pina in ultima clipa, dar lacomia lui Adrian si aroganta de a-l considera pe tatuca un “terminat”, l-au determinat pe Iliescu sa-l arunce ca pe o masea stricata, incuviintind venirea la putere a “ unui marinar simplu, dupa vorba, dupa port”, dar glumet si degraba iubitor de popor.

(Adrian Nastase s-a prabusit in groapa celor mai mari umilinte politico-economice si inca nu s-a catarat inapoi, nici macar la buzele gropii).

A fost primul mare esec al batrinului stalinist, domnule Mircea Geoana. De aceea, la cel de-al doilea esec, atunci cind nu-si putea crede ochilor ca “piratul” ii taie degetele labelor pe care le pusese pe intreg sistemul romanesc, Iliescu a innebunit, aproape ca a luat-o razna si am avut cu totii impresia ca, in sfirsit, dupa 15 ani, se va dezintegra politic. Atunci, domnule Mircea Geoana, am crezut cu totii ca ati pus mina pe partid si ca veti construi “cea mai moderna stinga” din istoria Romaniei. V-am ajutat, mult!... Ati esuat domnule Mircea Geoana, pesedistii reusind sa mai pacaleasca o data o tara intreaga.

Iliescu s-a intors mai “nebun” si mai navalnic decit a fost vreodata, a siluit Constitutia si a creat aceasta perversa uniune PSD-PNL-PC-UDMR-PRM-PNG-Minoritati. V-ati prins domnule Mircea Geoana, tot ca se legitimizeze. Asa s-a nascut acest balaur cu 7 capete (Patriciu, Vintu, Voiculescu, Hrebenciuc, Verestoy, Vadim, Becali) iar tatuca Iliescu, impreuna cu generalii care i-au fatat pe imbogatitii de carton, stau la ascunzatoare, si vor iesi abia la Victoria Finala.

Batrinul comunist stalinist stie ca pina atunci mai are doar doua lupte: ingenuncherea Timisoarei, cu umilirea definitiva a punctului 8, si marea frauda electorala prin odioasele manipulari practicate de monopolul TVR1-Antena 3-Realitatea. Atit…visul lui este ca pe 7 decembrie sa se incoroneze drept Ultimul Imparat Rosu, ultimul rinjet comunist aruncat peste lumea civilizata. Ati inteles domnule Mircea Geoana, Iliescu avea nevoie pentru acest ultim asalt de o troika leninista cu fata umana pe care s-o manipuleze dupa bunul sau plac si cu care sa se simta legitimat cind va LOVI. Da, voi sinteti: cei 3 crai de la Rasarit, Johannis – Crin – Mircea.

Nu stiu ce se va intimpla cu voi trei, nimic bun probabil, avind in vedere ca toti cei prin care s-a legitimat acest comunist batrin au iesit din istorie. Intelegeti, asadar, domnule Mircea Geoana de ce nu puteti avea votul meu. Aveti prea multe cadavre si fantome in spatele dumneavoastra si in loc sa va luptati cu ele, ati ales sa ne pacaliti, sa ne prostiti. Era sa ajungeti cineva… sunteti foarte aproape sa declansati o noua Revolutie la Timisoara. Atentie insa ca nu sunteti pe baricada cea buna. Ati cazut din nou intr-o capcana…mult mai mare decit cea cu Moscova.

Aud o gramada de oameni care se lauda ca ei nu sunt facuti pentru o slujba de birou, asa numita "de la 9 la 5". O spun cu un asa aer de superioritate incat mi-e scarba. Bun, ii inteleg pe aceia care sunt patroni,  au PFA sau practica meserii ca avocatura, notariatul public. Pe ei ii doare in stampila de programul de lucru, de ore, de ceea ce inseamna o slujba de birou in adevaratul sens al cuvantului. Ii inteleg si pe cei care au tragere spre activitati creative precum fotografia, actoria etc. Ii inteleg chiar si pe aceia care lucreaza in vanzari, agenti sau reprezentanti comerciali...slujba lor e de asa natura incat trebuie sa se desfasoare pe teren, in masina, in continua miscare.

Dar nu ii inteleg pe aceia care au impresia ca sunt mai cool daca declara dume de genul "eu nu sunt facut/a pentru munca plicticoasa de birou", pentru munca de la 9 la 5. Un program flexibil in care toata ziua freci menta, iti pierzi vremea prin baruri sau cluburi la moda sau pe la ceva intruniri "de afaceri" dubioase, si cand iti suna tot timpul telefonul ("vai, ce persoana cautata sunt, ce importanta ma simt") si stai cu laptopul in fata (jucand Solitaire), aceea e slujba ideala pentru multi tineri ai zilelor noastre. Acestia sunt de cele mai multe ori niste "intretinuti/e" care au impresia ca au si ei o slujba. Sau ca cel putin produc valoare. In schimb, indivizii astia sunt cei care nu isi pot permite o viata personala.

Mie imi place munca de la 9 la 5, cel putin aceea pe care o practic eu, in resurse umane. Ar fi de preferat chiar cea de la 7 la 3, dar birourile rar lucreaza asa. In munca de la 9 la 5 nu te suna nimeni la ora 10 seara pentru a-ti aminti de nu stiu ce proiect cu deadline care expira maine. Nu trebuie sa pleci sambata la ceva training la 300 de kilometri distanta si sa iti petreci weekendul cu sedinte plicticoase si colegi anosti, in loc sa stai la o bere si un biliard in barul favorit. I munca asta stai o data, cand e absolut necesar! la ore suplimentare, dar in rest iti vezi de viata ta, de programul tau. Nu te cheama seful duminica la 9 la un "brief" pentru un nou proiect si nu trebuie sa dadacesti nu stiu ce clienti veniti in oras si sa le plimbi fundurile pentru a admira locurile.

In slujba mea stiu o treaba, care pentru mine e foarte importanta - dupa orele de program fac ce doresc muschii mei si nici un telefon nu ma poate chema la ordine. Dupa orele de program poate sa sune si D-zeu si nu ii raspund daca nu am chef. Asa ca in timp ce eu ma intorc prin somn de pe o parte pe alta, fraierii cu program flexibil asculta ultima strategie de marketing care s-a nascut sub chelia boss-ului, au ochii rosii si ficsi si palpitatii la inima de la atata cafea bauta pe stomacul gol.

Asa ca aia care va simtiti superiori ca nu stati la birou 8 ore pe zi, mai ganditi-va. Sunteti oare chiar atat de liberi? Eu nu va judec. Treaba voastra, a fiecaruia.  Daca va place slujba pe care o prestati e ok. Mie imi place si as schimba-o doar, eventual, pentru a-mi face propria afacere. Dar nu imi veniti cu aere de superioritate si ma priviti ca si cand eu as fi sclavul sefului si voi sunteti primadone de opereta.