Santaj la adresa guvernului
In urma cu multi ani, cei care se indreptau spre invatamant aveau aceea scanteie, acea chemare. Se indreptau spre profesiunea de dascal <> si o profesau cu credinta, convinsi ca asta e menirea lor, cea de a indruma si forma caracterul copiilor.
Au trecut ani si cei din invatamant, au descoperit ca profesia lor e banoasa. Banoasa in sensul ca pe langa salariul pe care il luau de la stat, puteau incasa mult mai mult din meditatii. Nu sant vorbe goale, profesorii faceau bani buni din meditatii. In orele de curs pentru care luau salariul, profesorii le indicau elevilor sa invete de la pagina x pana la pagina y din manual, daca erau nelamuriti sa vina la meditatii, contra cost bine-nteles.
Si astfel in invatamant, au aparut cei care alergau dupa o meserie in care se castiga bine si fara mare efort. Intr-un cuvant tot felul de indivizi care nu aveau nici un simt pedagogic, care s-au facut dascali doar pentru ca se faceau bani frumosi in meserie.
Statul, in marea lui intelepciune, a hotarat ca profesorii sa plateasca impozit pe veniturile din meditatii. Meditatiile fiind trecute in ilegalitate [doar nu erau prosti profesorii sa-si imparta castigul cu statul] profesorii au cerut tot felul de sporuri, ca sa-si mareasca veniturile.
Daca nu erau acceptate cererile, profesorii faceau o greva si fortau statul sa le dea o marire de salar. An de an grevele erau programate in preajma bac-ului, iar amenintarea era inghetarea anului scolar.
Cam de prin 2000 in fiecare an, profesorii erau in greva de cel putin 2-3 ori pe an. In fiecare an profesorii amenintau cu inghetarea anului scolar. Elevii in inconstiinta varstei se bucurau ca mai pot chiuli, dar acele ore erau pierdute, nu se mai puteau recupera.
Ce invatau copii? -Ca cursurile nu sant importante, ca se fac ore sau nu tot vom trece anul, grevele profesorilor sant niste vacante in plus.
Se apropie sfarsitul anului si din nou amenintarea cu inghetarea anului scolar planeaza asupra guvernului.
An de an calitatea invatamantului scade dar pretentiile dascalilor cresc.
Cei din invatamant stiu ca au puterea de a santaja statul.
Au trecut ani si cei din invatamant, au descoperit ca profesia lor e banoasa. Banoasa in sensul ca pe langa salariul pe care il luau de la stat, puteau incasa mult mai mult din meditatii. Nu sant vorbe goale, profesorii faceau bani buni din meditatii. In orele de curs pentru care luau salariul, profesorii le indicau elevilor sa invete de la pagina x pana la pagina y din manual, daca erau nelamuriti sa vina la meditatii, contra cost bine-nteles.
Si astfel in invatamant, au aparut cei care alergau dupa o meserie in care se castiga bine si fara mare efort. Intr-un cuvant tot felul de indivizi care nu aveau nici un simt pedagogic, care s-au facut dascali doar pentru ca se faceau bani frumosi in meserie.
Statul, in marea lui intelepciune, a hotarat ca profesorii sa plateasca impozit pe veniturile din meditatii. Meditatiile fiind trecute in ilegalitate [doar nu erau prosti profesorii sa-si imparta castigul cu statul] profesorii au cerut tot felul de sporuri, ca sa-si mareasca veniturile.
Daca nu erau acceptate cererile, profesorii faceau o greva si fortau statul sa le dea o marire de salar. An de an grevele erau programate in preajma bac-ului, iar amenintarea era inghetarea anului scolar.
Cam de prin 2000 in fiecare an, profesorii erau in greva de cel putin 2-3 ori pe an. In fiecare an profesorii amenintau cu inghetarea anului scolar. Elevii in inconstiinta varstei se bucurau ca mai pot chiuli, dar acele ore erau pierdute, nu se mai puteau recupera.
Ce invatau copii? -Ca cursurile nu sant importante, ca se fac ore sau nu tot vom trece anul, grevele profesorilor sant niste vacante in plus.
Se apropie sfarsitul anului si din nou amenintarea cu inghetarea anului scolar planeaza asupra guvernului.
An de an calitatea invatamantului scade dar pretentiile dascalilor cresc.
Cei din invatamant stiu ca au puterea de a santaja statul.
0 comentarii: