FB Ronnie & ZumiElla

De pe la inceputul omenirii au existat niste reguli, datini : - barbatul mergea la vanatoare femeia statea in pestera, ea se ocupa copii si de prepararea mesei.
Lumea a evoluat.
Barbatii au devenit unii mestesugari, altii crescatori de animale, sau lucratori ai campului. Femeile cresteau copii si se ingrijeau de casa.
Barbatul era capul familiei si castiga destul ca sa-si intretina sotia si copii.
Mai greu era pentru o femeie singura care nu avea posibilitatea sa se intretina. Femeia era dependenta de barbat.
Miscarea feminista a militat pentru ca femeile sa fie admise si ele sa munceasca alaturi de barbati.
Odata cu angajarea unor femei, au scazut si salariile barbatilor.
Cu cat numarul femeilor angajate crestea, salariile barbatilor scadeau.
Ajungem in vremurile noastre in care barbatul nu-si mai poate intretine singur familia din salariul castigat, e nevoie sa se angajeze si femeia.
Dilema femeilor, cum sa stai acasa sa-ti cresti copii ca barbatul nu mai castiga atat cat sa-si intretina familia. Mergi sa muncesti dar ce faci cu copii ?
S-a petrecut o tragedie, 3 copii au murit, fiindca mama si tatal copiilor au fost plecati la munca si copii au ramas nesupravegheati.
Se face o ancheta si daca se dovedeste ca parintii au fost neglijenti vor raspunde penal.
Culmea ipocriziei, e ca apare la tv o tipa, asistenta sociala, care ne spune ca i-a atras atentia mamei sa nu isi mai lase copii singuri acasa.
Ce sa faca mama, sa stea acasa cu copii si sa nu aiba ce le pune pe masa, sau sa mearga sa munceasca ca sa poata sa-i hraneasca?
Ce sa alegi - grea decizie pentru o mama.

De dimineata cand m-am trezit m-am gandit ca trebuie sa gatesc ceva. Cel mai simplu fel de mancare si cel mai des facut in aceasta perioada, adica vara, e mancarea de sezon, ghiveci. Niste ceapa, ardei gras, rosii, putin ulei, sare le pui pe aragaz si gata mancarea, simplu, rapid si bun.
Dar aici incepe nostalgia dupa legumele de altadata. Acele rosii zemoase, rosiile noastre romanesti. Cand ai taiat o rosie era plina de zeama era gustoasa, dulcisoara, ah ce buna era. E adevarat ca nu le tineai prea mult ca fiind atat de zemoase se muiau si se stricau. Dar de ce sa le tii prea mult, doar de aceea le cumperi sa le consumi. Si erau atat de bune ca le consumai doar cu putina sare fara paine fara nimic.
Dar sa va spun ce m-a determinat sa scriu acuma. Asa cum va spuneam m-am gandit, hai sa fac un ghiveci. Fiind plecata aproape toata saptamana trecuta la tara, rosiile pe care le aveam in camara, erau vechi de 2 saptamani. Am mai cumparat niste rosii si ardei si ma pun sa gatesc.
Stiti care a fost diferenta dintre rosiile vechi si cele cumparate acuma, - rosiile vechi aveau pielita zbarcita, cele cumparate acum aveau pielita fina. Cand le-am taiat erau la fel de seci toate. Parca tai niste legume de ceara, nu au pic de zeama in ele, nu au gust de aceea au ramas in camara atata timp.
Pe vremuri imi placea salata de rosii. Tai 3-4 rosii pui putina sare, putin ulei si gata salata.
Mi-am facut vara asta o data salata din 2 rosii dar nu le-am putut manca, nu au nici un gust sant fade.
Unde sant rosiile de altadata atat de gustoase, atat de zemoase.
Da sant nostalgica.
E buna stiinta, tehnologia, dar cand te joci prea mult si modifici genetic plantele, animalele, vei obtine rezultate care peste ani se vor dovedi paguboase.
Se pare ca acei ani au venit, peste tot in lume se limiteaza cultivarea plantelor modificate.

A venit un parlamentar cu o idee. Cum sa combatem evaziunea fiscala si sa adunam cat mai multi bani la buget.
Acuma, ca ideea i-a venit in vis, in timp ce dormea somnul cel dulce din timpul sedintei sau nu, e alta poveste. Cert e ca ideea a avut sustinatori, si iata ca se pune in aplicare.
Dar care e aceasta idee : - pai sa ceara tot omul bon fiscal cand face cumparaturile. In felul asta comerciantii nu mai pot fenta bugetul. Adio evaziune fiscala !
Dar ca sa-l faci pe om sa ceara bon fiscal trebuie sa-l momesti cu ceva.
Ei aici e aici, guvernul, lanseaza momeala : - cel ce aduna bonurile fiscale, la sfarsitul anului va primi un procent din suma cheltuita.
Si precum zicala aia un nebun face o suta, asa si parlamentarul, el lanseaza ideea si o gramada de oameni o comenteaza, o analizeaza.
Discutiile se axeaza, pe, de unde sa scoti bani pentru procentul ala ca bugetul e sarac.
Macar pe unul as fi vrut sa-l aud ca se leaga de logistica. Salariati si birouri.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. E sfarsitul anului incep sa vina oamenii cu cutii pline cu bonuri fiscale aruncate dea valma [nu poti pretinde de la amarat sa le prinda cu cleme] si le preda. Ce faci? Angajezi oameni care sa ia in mana fiecare bon sa-l bage pe calculator sa adune totalul cheltuit ca sa poata sa i se returneze procentajul promis.
Sant 6 milioane de pensionari, cel putin 2 milioane vor aduna bonuri, sant somerii, sant cei cu salariul minim, cred ca se va ajunge ca cel putin 3 milioane de oameni vor aduna bonuri ca sa mai faca un pic de economie.
De cati salariati va fi nevoie ca sa ia in mana toate bonurile adunate dea lungul catorva luni de acesti oameni.
Si uite asa, cei care au ajuns sus, ne cred pe toti prosti, ne amagesc cu tot felul de idiotenii si tampenii.
Bonurile fiscale, o mare gogorita !

Cu ani in urma am petrecut cateva zile la tara. O matusa m-a luat cu ea la neamurile sotului ei, la tara. Am fost fascinata. Sa te scoli de dimineata, sa vezi cum se ridica soarele pe cer, sa respiri aerul curat, sa poti sa stai afara in natura, totul era atat de minunat.
Colegele mele de servici se plangeau ca iar trebuie sa mearga la tara sa ajute la sapat sau la cules. Ele spuneau ca e o corvoada mersul la tara. Eu credeam ca e o schimbare binevenita. Dupa munca de la oras in care stai inchisa intre 4 pereti, cate 8-12 ore, intr-o caldura care uneori depaseste 40 de grade, munca la tara mi se pare un concediu. Cand esti pe camp, chiar daca e cald, mai adie un pic de vant, aerul e mai curat, nu se compara cu aerul incins dintr-o hala.
Pentru mine, viata la tara a fost intotdeauna fascinanta. Primavara pui niste seminte, niste boabe mici in pamant, iar dupa un timp vezi cum din pamant rasar niste plante, le vezi cum cresc , le ingrijesti , le sapi, le plivesti si se transforma in legume pe care le consumi. Cateva oua, o gaina, si dupa un timp vezi cum din oua ies niste puisori, ii vezi cum cresc.
Cel care a trait toata viata la tara nici nu mai baga in seama toate aceste lucruri, lui i se pare firesc tot acest proces, ba poate e si plictisit si satul de toate astea.
Viata la tara, sa te scoli de dimineata, sa hranesti gainile, puii, cainii. Mai tarziu sa smulgi iarba ca sa le dai la pui si gaini, sa-ti gasesti de lucru, doar ca sa stai pe afara toata ziua.
Fascinant !

Sistemul e vinovat pentru ce se intampla in Romania. Asta spunea cineva citand dintr-un discurs, intr-un comentariu.
Da si eu cred ca sistemul din Romania e vinovat, dar mai cred ca sant de vina si oamenii.
Vreau vinovati palpabili, care pot si trebuie sa raspunda pentru faptele lor, sistemul nu va raspunde penal.
Cei care au fost la conducere, cei care au hotarat si au pus in practica distrugerea industriei si agriculturii, pe ei vreau sa-i vad ca platesc, ca sant judecati si condamnati.
Sistemul e vinovat ca i-a invatat pe oameni ca e bine sa fii somer, ca primesti multi bani daca renunti la munca. Dar omul e vinovat, mai degraba comoditatea, lenea, ca refuza un loc de munca si prefera sa stea acasa.
Sistemul a distrus IAS-urile, CAP-urile, si le-a impartit oamenilor pamantul, dar taranul e cel care nu-l munceste. Taranul a dorit sa fie proprietar de pamant, dar nu-l foloseste, e comod, e indolent, prefera sa stea decat sa munceasca ?
Nu are utilaje cu ce sa munceasca. Dar chestia asta a stiut-o de la bun inceput. Scuza asta nu e valabila.
Chiar daca unii au fost deranjati ca am spus ca romanii sant comozi, lenesi, ca au mentalitatea de lasa-ma sa te las, cam asta e adevarul stiut de demult nu doar de acuma. [nu toti romanii intra in aceasta categorie sant multi care muncesc care se straduiesc sa faca ceva]
Acest adevar se stia in urma cu sute de ani pe vremea cand boieri umblati prin lume i-au adus pe sasi sa le munceasca pamanturile.
Poate ca sant prea dura, poate ca eu gresesc, dar aruncand vina pe sistem vor mai trece multi foarte multi ani ca sa ajunem sa traim si noi la fel cum traiesc cei din vest.